Regina Universului

Cap 9

          Mars se comportă în continuare ciudat, iar eu nu știu cum să-l împac. Ceea ce face el este joacă de copil ! Mă evită, dar în schimb, se comportă frumos cu toată lumea ! Bine, mai puțin cu Martemis, dar asta nu este o noutate. Continuă să îi arunce priviri urâte și câteodată, chiar îmi vine să-l bat pentru asta. Sperie biata fată fără niciun motiv.

         — Doamna Celest ? Se aude o voce de copil din spatele meu.

         Mă întorc și văd o fetiță ce face ochii mari la mine, o față plânsă și îmi arată măna ei cu puțin sânge pe ea. Mă încrunt și mă aplec la nivelul ei luându-i mâna în a mea, și observând că are un spin înfipt în palmă.

        — Oh, biata de tine... cred că doare ca naiba. Hai să curățăm asta.

        O iau în brațe, iar ea își trage nasul de mai multe ori. Mă apropri de Emma, iar ea mă privește încruntată, neștiind ce se întâmplă. Când vede mâna fetiței, i se aprinde un beculeț și întră într-un cort. O pun pe copilă pe un scaun de lemn și, cât ai clipii, Mars se apleacă lângă noi.

          — Lasă-mă pe mine, îmi spune el dăndu-mă la o parte și luându-i mâna în a sa. O să doară puțin, dar o să fie mai bine după. Bine, steluțo ?

         Aceasta dă din cap, iar Emma ni se alătură cu o trusă de prim ajutor. O deschide și ia o pensetă, dezinfectant, puțină vată și bandaje.

        Mars le ia pe toate, și începe să îi trateze rana jucându-se în acelaș timp cu ea, și făcând-o să râdă.

      Îl privesc fascinată. Este ca un copil mic când este înconjurat de alți copii. Văzândul zâmbind, fericit și ajutând oamenii, mă face să-mi dau seama de ce m-am îndrăgostit de el. De bunătatea și frumusețea lui.

           — Și gata ! Ești o adevărată luptătoare ! Nici chiar eu nu aș fi putut rezista atât de bine la asta !

       Fetița îi zâmbește, după care îl îmbrățișează și îl sărută pe obraz.

           — Mulțumesc, rostește ea cu vocea ei de copil.

        Mars îi zâmbește, după care îi face semn că poate pleca să se joace cu ceilalți.

           — Nu uita că în cinci minute avem focul de tabără. Le poți spune și prietenilor tăi ? Îi spune Emma.

        Aceasta dă din cap afirmativ și se îndepărtează alergând

         Mă ridic în picioare și el face la fel. Mă privește, îl privesc...

        Emma ne părăsește și ea, iar acum suntem doar noi doi.

         Deschid gura să spun ceva, dar se întoarce cu spatele și dă să plece, dar nu-l las atât de ușor. Îl apuc de mână și îl trag spre mine.

         

          — Mars, te rog, nu te comporta așa cu mine. Ai zice că am făcut ceva îngrozitor, dar tot nu îmi dau seama ce și de ce te-ai supărat așa ! Nu îmi place când suntem certați... Îi spun privindu-l în ochi.

       Acesta oftează și se aproprie de mine. Își pune mâinile pe obrajii mei, după care îmi sărută fruntea și mă privește în ochi.

           — Crezi că mie îmi place să fim așa ? Și știu că e un motiv idiot și îmi pare rău pentru faza de mai înainte... nu am vrut să îți fac rău, însă... sunt gelos, ok ? Este ciudat și ceva nou pentru mine și nu știu cum să controlez asta...

            — Dar până acum nu ai fost gelos. Ce este diferit acum ? Îl întreb confuză.

              — Shawn ! Nu eram gelos fiindcă știam că nu era un alt bărbat la nivelul meu, dar acum e altfel... Shawn este de cel puțin o mie de ori mai bun decât mine, și îmi este teamă că mi te poate lua în orice clipă. Că sentimentele tale oentru el se vor reîntoarce și o să te întorci la el...

          Ok, Doamne ! Băiatul ăsta aude ce spune ? Cât de ... prostesc ! Cine mă crede ? Am și eu sentimente și nu aș putea să-i fac niciodată asta !

         Oftez și îi iau mâna în a mea. Ni le lipesc în așa fel încât inelele noastre să se chiocnească unul de altul. Îmi ridic privirea și îl privesc adânc în ochi.

         — În ochii mei, tu ești bărbatul perfect. Nu este nimeni altul mai bun decât tine așa că nu ai de ce să fii gelos, dragule ! Ești întregul meu univers, înțelegi ? Nu o să te las baltă doat pentru că fostul meu iubit este aici ! Nu îmi pasă de el ! Tot ce vreau este ca tu să fii bine și să fii cu mine, Mars ! Am impresia că ți-o spun prea rar și uiți, dar te iubesc ! Te iubesc atât de mult și nu ai idee cât de mult mă doare când mă ignori. Ești soțul meu, iar eu soția ta ! A ta, înțelegi ? Nimeni și nimic în acest univers nu poate schimba asta.

         Brunetul își aproprie fața de a mea. Ne lipește frunțile și într-un final, îmi lasă un sărut lund și apăsat pe buze. După ce ne dezlipește buzele, îmi zâmbește și continuă să mă privească în ochi puțin rușinat. 

            — Te iubesc !

        Acel mic ,, te iubesc " rușinat îmi topește inima. Bărbatul acesta mă va omorî într-o zi, Sfinte Neptun !