Regina Universului

Cap 20

Mars :

           Vă vine să credeți sau nu, sunt acuzat de infidelitate chiar de către soția mea.

       Iar eu care credeam că mă cunoaște mai bine...

       Cu toate că sunt cu ea când are nevoie și o ajut cu tot ceea ce vrea, îmi este dor de ea.

        O vreau pe acea femeie iubitoare, blângă asemenea unui înger și căreia îi pasă de mine înapoi.

         Îmi vreau iubirea înapoi...

      Cu toate că nu sunt vinovat de nimic, poate doar de a-i da prea mult din iubirea mea, nu mă crede. Continuă să facă ca și cum nu aș fi existat. Ca și cum noi doi nu ne-am fi iubit niciodată și mă doare, mă doare atât de tare...

       Până la urmă își va da seama că nu am nimic de aface cu această poveste, dar o să fie prea târziu... După toate astea, nimic nu o să mai fie la fel. Nu are încredere în mine. Probabil că  mă crede cea mai oribilă persoană vreodată.

        De ce să stai cu cineva pe care îl urăști ? La început am luptat pentru ea, am avut speranță și credeam că mă iubește în continuare, dar nu cred că mai este cazul. Acum, nu mi-a mai  rămas nimic. Nicio firmitură de speranță...

          Mi-a spus de atâtea ori că mă urăște, că ar fi preferat să nu exist, să nu ne fi cunoscut, sau că ar fi preferat să mor.

       De obicei sunt cineva care nu plânge niciodată, dar de când mi-a spus toate astea, îmi petrec nopțile plângând și zilele prefăcându-mă că totul este bine.

        Că nu era de ajuns, mi-a trimis fratele într-o misiune departe de mine, și nu am cui să-i spun toate astea.

        Inima mă doare atât de tare, dar ce aș putea eu să fac ? Mă crede un mincinos și dacă i-aș spune că soarele arde, s-ar uita ca să fie sigură că nu mint. Nu credram niciodată că vom ajunge aici, dar totuși, uite inevitabilul...

         Sincer să fiu, dacă nu ar fi fost vorba despre copilul nostru, aș lăsa-o în pace și aș pleca. Aș fii pleca și nu m-aș fii întoarce niciodată, doar ca ea să se suimte bine.

      Părinții ei îmi ridică moralul din când în când totuși. Îmi spun să nu dau atenție vorbelor sale, și că sunt nervii din cauza sarcinii și că după asta, totul o să fie normal. Nimic nu o să mai fie ca înainte... Nu și când propria ta soție nu are încredere în tine.

         Ce căsnicie este aceea fără încredere ?

         Una în care nu mai vreau să fiu în orice caz, dar o să rezist. Pentu viitorul meu copil și pentru Celest. Poate într-o zi o să-și dea seama de greșeala ei și poate, o să își revină.

        Și dacă i-aș spune ? Și dacă i-aș spune toate astea ? Poate mă va crede cu adevărat și își va da seama. În orice caz, ce aș avea de pierdut ?

************************************

          Inspir o doză mare de aer în plămâni, ca să prind curaj, după care intru în sala tronului.

        Totul este atât de întunecat... cum de Celest suportă asta ?

          — Vreo problemă ? Mă întreabă ea câci intru în sală.

          Expir după care mă apropri de ea. Acum, am șansa să arât că sunt un adevărat bărbat, care înfrântă regina universului.

            Oh, frate ...

         — Cred ca este momentul să vorbim. Încep eu.

         — Iar eu cred că este momentul să pleci.

        Și iară începe... aerele sale reci și de divă îmi cam displac și sincer să fiu, mă îndepărtează.

          — De ce trebuie să fii mereu așa ? O întreb încercând să fiu calm.

           — Așa cum ?

           — Rea, rece, distantă... De ce mă urăști când acum nu mult timp ne iubeam atât de mult ?

           — Poate pentru că ești un trădător ?

            — Ai vreo dovadă că sunt un trădător ? Crezi pe toată lumea în afară de mine și nu cred că mai sunt fericit în această casnicie.

           — Nu ești fericit ? Atunci pleacă. Nu te rețin aici.

        Îmi dau ochii peste cap.

       Cum poate fii atât de calmă zicând astea ? Eu simt mă enervez.

           — Nu pot. Nu este vorba doar despre mine, ci și despre copilul meu, Celest.

           — Eu și cu ea putem trăii și fără tine. M-am gândit bine și, nu vreau pe cineva ca tine în preajma copilului meu.

          Auzind ce îmi spune, simt cum inima mi se rupe în mii de bucățele. Cum poate să-mi spună așa ceva ? Cât de egoistă trebuie să fie să se gândească doar la ea și să nu-și dea seama că acel copil are nevoie de un tată ? Cât de crudă poate să fie ?!

        E clar. Aceasta nu este Celest pe care o știu. Iubirea vieții mele este moartă, iar această femeie este doar răul întruchipat.

          — Asta vrei ? O întreb cu lacrimi în ochii.

          — Adio, Mars ! Spune ea zâmbind și făcându-mi cu mâna.

           Înghit în sec și încerc cu neputință să îmi rețin lacrimile și fără să mai spun ceva, ies pe ușa nervos. Nu, nu... mai bine zis, furios. Dar cel mai important, rănit.

         Nu credeam vreodată că se va întâmpla asta, dar dacă asta este dorința ei, o să plec. O să uit de ea și de tot ce s-a întâmplat aici. Cu toate că, nimic nu o să mai fie la fel.

 

          Frate, eu scriu toate astea și am ajuns singură să o displac pe celest. 😐

         Cum vi s-a apărut capitolul ?

         Ce credeți că se va întâmpla în următoarele capitole ?

        Țin să precizez că această carte va fii una scurta cu maxim 30 de capitole.  Sper să vă placă totuși 🤗❤

         Love you❤❤