Regina Universului

Cap 8

          Martemis este împreună cu Emma și Lexa în unul dintre autocare, iar eu, Mars și Shawn în celelalt.

        Este... mirific !

       Eu, fostul meu și soțul meu în acelaș loc pretinzând că nu este ciudat. Adică, pentru Shawn nu este, pentru mine și Mars da. Plus că se comportă foarte drăguț cu noi...

          — Încă mai crezi că a fost o idee bună să venim aici ? Îl întreb pe Mars în șoaptă.

           — Doar pentru că fostul tău iubit este aici, asta nu înseamnă că planul nostru este dus de râpă. Suntem înconjurați de copii, nu ? Ăsta era scopul. Acum trebuie doar să ne obișnuim cu ei.

           — Pe tine chiar nu te deranjează că este aici ? Adică, era să te omoare până la urmă !

          — Ba da, dar nu își amintește nimic, deci e bine. Ar trebui să uiți și tu și să te relaxezi.

        Pfff... cum aș putea să mă relaxez în asemenea situație ?! Este Shawn până la urmă. Prima mea iubire, cel care m-a învățat atâtea și cel cu care am petrecut momente atât de frumoase !

         — Bineînteles, asta nu ar fii o problemă pentru tine dacă nu ai mai fi avut sentimente pentru el. Îmi spune el privind în față și înghițind în sec.

           Stai, ce ?!

        Ce l-a apucat ? Adică, da, am petrecut momente frumoase, dar asta a fost acum mult timp ! El este căsătorit, și eu la fel ! El are un copil, eu plănuiesc să am unul. Mars începe să spună prosti.

        — Mars, încetează ! Știi foarte bine ce simt pentru tine, iar Shawn nu îmi poate schimba părerea. Ești soțul meu și te iubesc ! Să nu mai spui niciodată prostii de astea, ai înțeles ? Îi spun privindu-l în ochii.

        Acesta dă afirmativ din cap și îmi ia mâna în a sa. Îmi sărută fruntea, după care ne uităm amândoi în față ca să-l putem vedea pe Shawn apropriindu-se de noi.

         — Este mai liniște decât credeam, spune el zâmbind.

          — Asta mulțumită ție ! Nu știu cum faci, dar se pare că copiii te plac foarte mult și te ascultă. Îi spune Mars mimându-i zâmbetul.

           — Ca să te înțeleagă, ar trebui să îi înțelegi. Ca să te iubească, ar trebui să îi iubești. Soția mea îmi spune mereu asta și are dreptate. Totul este mai ușor așa.

             — Soția ta, cum v-ați întâlnit ? Mă trezesc eu întrebând.

      Mars mă privește ușor încruntat, după care îmi dă drumul la mână. Îl privesc ridicând o sprânceană, dar el îl privește pe Shawn.

        Sinceră să fiu, nici eu nu știu ce a fost cu întrebarea asta, dar nu trebuie să reactioneze așa.

          — Emma era psiholog, iar eu eram clientul ei. Mă făcea să mă simt mai bine, era mereu acolo să mă asculte, să-mi dea sfaturi... ai putea spune că, cum face orice psiholog, dar nu. Era mai mult de atât. Într-o zi am învitat-o la o întâlnire și atunci, ne-am dat seama că suntem făcuți unul pentru celelalt. Nu după prea mult timp, a rămas însărcinată și am cerut-o de soție. Îmi spune el în continuare zâmbind.

         Avea nevoie de un psiholog ? De ce ? Nu știam că avea probleme, dar totuși, dacă asta i-a adus iubirea vieții sale, mă bucur pentru el.

       — Dar voi ? Care este povestea voastră, porumbeilor ? Chicotește el. 

        — Ne cunoaștem de când eram mici. Începe Mars. Părinții noștri erau foarte buni prieteni, dar noi nu. Mai exact, ea mă ura. Eu sunt îndrăgostit de ea de când mă știu, ei i-a luat ceva timp. Până la urmă, să spunem că am convins-o să mă iubească. Sau cel puțin, sper...

        Sper ? Cum adică sper ?

          — Știi cum e, fata se lasă mai greu de fiecare dată, de asta ne place ! Îi spunr Shawn lovindu-l încet peste genunchi.

        Brunetul ne zâmbește larg, iar Mars mimează un zâmbet în timp ce eu îl privesc în ochi.

         Mă privește și el, iar zâmbetul său dispare. Îl privește pe Mars, apoi pe mine. Pe mine, apoi pe Mars.

        — Știți ce este ciudat ? Faptul că mi se pare că vă cunosc de undeva.

         — Abia ce ne-am mutat aici. Nu cred că ai cum să ne cunoști. Îi răspund eu.

          — Îți jur că mi se pare că vă cunosc ! În special pe tine. Nu știu, dar privindu-te în ochi, mi se pare că nu este pentru prima dată când o fac.  Ciudat, nu ?

           — Nici nu ai idee ! Îi răspunde Mars.

           — În orice caz, poate te confund. În fine, mă duc să văd ce fac copiii din spate. Pare să se fi pierdut liniștea.

        Spunând asta, se ridică de pe scaun și se duce îs spatele nostru.

        Mars mă ia de încheietură și mă aproprie de el pentru a-mi putea șopti la ureche.

        — Dacă cumva, prin nu știu ce prostie, voi doi o să vă reapropiați și o să vă bateți joc de mine, o să iasă rău ! Spune el nervos și printre dinți.

          Mă uit la încheietura mea. Mă strânge atât de tare încât îmi amorțează mâna și în momentul acesta, nu-l mai recunosc. Ce este cu comportamentul acesta ?

         — Mars, mă rănești !

       Își lasă privirea jos și îmi dă drumul îmediat. Expresia de regret apărându-i pe chip.

     Nu spune nimic, dar în schimb, se aproprie de fereastră și continuă să se uită la drum.

        

                  Jur că nu-l recunosc câteodată !

        Ce este cu criza asta ? Adică, de obicei are încredere în mine și nu este gelos...

             Ce l-a apucat tocmai aicum ?

             Holaaaaa ! Știu că mi-a luat ceva, dar am avut nișe probleme și nu am mai avut timp să scriu... plus că ,, drama " din viața mea o să afdcteze oarecum cartea după câte văd 😌

          Da chiar, voi ce credeți că se va mai întâmpla ?