Volum doi din ,, fiica universului "
Putem spune că Mars și Celest formează un cuplu fericit. Un bărbat ce este nebun după soția lui, și o femeie ce ar fii dispusă să dea totul pentru soțul ei.
Cu toate asta, familia lor nu este comp...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Multe țipete, chiuituri, și copii care aleargă prin jur. Atât de multă gălăgie nu am auzit în viața mea ! Oare chiar sunt obligată să fac asta ?
Și de parcă nu ar fi fost de ajuns, l-am pierdut pe Mars. Oare unde a dispărut băiatul ăsta ?
Martemis stă lipită de mine, uitându-se prin jur înfricoșată. După câte văd, nu îi prea plac copiii. Sinceră să fiu, nici nu cred că există ceva ce să-i placă.
— Mă iertați că vă întreb, majestatea voastră, dar chiar vreți un... copil ? Vreau să spun, uitați-vă la ei, sunt înfricoșători și pot jura pe Zeul Neptun că copilul ăla mă privește de parcă ar vrea să mă omoare, spune ea privind un mic băiețel drăguț cu culoare închisă a pielii.
— Nu sunt tot timpul așa, Martemis. Acum sunt în lumea lor cum s-ar spune... au voie să se distreze. Când o să urcăm în autocare, nu o să fie la fel. O asigur eu calmă.
Sau cel puțin, sper să nu fie la fel.
— Holaa ! Ne salută Emma acompaniată de o brunetă, amândouă cu zâmbetul până la urechi pe buze.
— Emma ! Spun eu încercând să mimez un zâmbet. Iar tu trebuie să fii Lexa ! O plăcere să te cunosc !
Aceasta scoate un ,, oo " lung și se aproprie de mine pentru a-mi putea săruta obrajii.
Mă dezobișnuisem de asta...
— Ești atâât de drăguță ! Îți iubesc culoarea părului, este naturală ? Mă complimentează ea.
— Toți umanii sunt așa ? Întreabă Martemis mai mult pentru ea.
Întorc privirea spre ea, iar aceasta își dă seama de ceea ce a spus, după care abordează o expresie de părere de rău.
— Pardon...
Îmi întorc privirea spre bruneta cu ochi albaștri din fața mea și îi zâmbesc de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic.
— Da, este naturală ! Moștenesc de la ambii părinți ai mei. Ce pot să spun ? Sunt norocoasă !
— Întradevăr, ești ! Noi o să trebuiască să plecăm în cinci minute. Emma spunea că ești cu soțul tău. El unde este ? Abia aștept să fac cunoștință cu bărbatul ce a avut curajul să participe la o tabără pentru copii ! Mai rar așa ceva. Majoritatea vor doar să se scape de ei !
Ah, pai Mars sigur nu este unul dintre ei... dovada este chiar faptul că sunt aici.
— Nu știu unde este. Sinceră să fiu, nu l-am văzut de ceva vreme, dar presupun că este bine. Poate vorbește cu un părinte sau se joacă cu copiii. Iubește copiii și îl fașcinează foarte mult în ultimul timp, cred că este ceea ce face. Îi răspund căutându-l pe Mars cu privirea.
— Îl fașcinează copiii ? Whoaw ! Ăsta da bărbat ! Exclamă ea privind-o pe prietena sa.
Da, da, bărbatul meu este perfect... dar, doar pentru că sunt regina universului și ar trebui să fiu miloasă cu oamenii, asta nu înseamnă că nu te pot face bucățele pe tine sau pe oricine altcineva ce se aproprie puțin prea mult de el. Cum am mai spus, bărbatul meu este perfect !
— În orice caz, mi-ar face plăcere să îl cunosc. Și aș vrea să vă mulțumesc la toți trei pentru curajul de care ați dat dovadă. Tabăra asta înseamnă mult pentru noi și pentru copii. Spune bruneta privindu-mă în ochi.
— Cu mare drag, îi intorc zâmbetul. Că tot veni vorba, soțul tău a acceptat să vină ? Mă adresez Emmei.
— Nu a avut de ales, dar da, o să vină, chicotește ea.
— Nu a avut de ales ? Adică, dacă nu îl obligai, nu venea ? Mi se pare foarte urât să nu vrei să petreci timp mai mult cu familia ta, îi spun eu încruntându-mă.
Ce bărbat ce își iubește familia nu ar vrea să fie mereu cu ea ? Adică, Mars mă are doar pe mine și stăm lipiți mai mereu ! Când o să avem un copil o să fie și mai rău. Adică, rău dar bine. Nu văd cum aș putea explica asta.
— Ah, nu este așa ! Adoră să își petreacă timpul cu familia lui, doar că este mult prea ocupat cu munca.
— Familia este mai importantă decât job-ul...
— Asta i-am spus și eu !
Decid să nu mai spun nimic. Nu de alta, dar nu vreau să mă pun în familia ei. Nu vreau să dau senzația că știu mai multe decât ea, chiar dacă nu este adevărat. Adică, da, dar nu și când vine vorba de familie. Ea are un copil, se descurcă în viața, are mai multă experiență... eu trăiesc o viață de regină, iar în regatul meu, este destul de calm. Nu trebuie să-mi bat capul prea mult.
— Cred că l-am găsit pe soțul tău, îmi spune ea zâmbind.
Mă încrunt confuză, după care mă întorc cu spatele. Îl văd pe Mars discutând cu un bărbat ce stă cu spatele la mine.
Probabil un tată al unui copil...
Din spate pare un bărbat musculos, șaten, puțin mai mic de statură decât Mars.
Brunetul mă vede privindu-l, iar pe chipul său apare o expresie greu de descris. De părere de rău, dar în acelaș timp, mimează un zâmbet larg tipic lui.
Probabil îi pare rău că a dispărut așa fără să îmi spună nimic...
— Mă scuzați, rostesc eu privind doamnele din fața mea.
Mă apropri de Mars, iar acesta își întinde mâna. I-o apuc, iar acesta mă trage la pieptul său și îmi sărută încheietura mâinii. Îl privesc în ochi zâmbind, iar el își mută din nou privirea pe bărbatul din fața noatră.
Fac acelaș lucru, iar respirația mea se oprește.
Nu cred... este imposibil !
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Pe mâine am teme și teste, iar eu ce fac ? Scriu la cartea asta, si la încă una în franceză, și la încă una... wattpad ar trebui să mă plătească sau măcar să-mi publice cărțile tipărite 😂😂
În orice caz, sper că vi-a plăcut capitolul ! Următorul când o să am timp😘
