Regina Universului

Cap 13

         Dimineață ne-am întors la tabără înainte ca ceilalți să se trezească. Nu vreau să explic unde am fost toată noaptea și de ce.

          Cu toate că această experiență se va termina în două săptămâmi, nu mi se pare că am învățat prea multe, însă sunt sigură că Mars a căpătat mult mai multă experiență decât mine, așa că, pe viitor, o să știe cum să se comporte cu copiii noștri. Până la urmă, o să fim împreună, o să îi avem și pe părinții mei lângă noi, sunt sigură că ne putem descurca.

         Faptul că am venit pe pământ, mă bucură într-un final.

         Universul este un loc minunat, fașcinant și cu galaxii ce îți taie respirația, dar după părerea mea, nu se poate compara cu frumusețea pământului. Sunt atât de multe locuri de descoperit, însă îi voi lăsa pe oameni să îi descopere. Asta dacă nu vor distruge toată frumusețea acestei planete cu tâmpenia lor.

             Încă două săptămâni și o să pot pleca acasă ! Îmi este atât de dor de patul meu ! Să dormi într-un cort nu este tocmai confortabil.

         — Celest ? Îmi atrage Mars atenția.

        Vocea lui este una de copil răsfătat și alintat. Pe cât punem pariu că vrea ceva ?

          — Ești foarte frumoasă ! Îmi spune el sărutându-mi fruntea.

     Mă cuprinde în brațe și își apleacă capul spre mine ca să-și poată pune fața în scorbura gâtului mei.

      Clipesc de mai multe ori și, pe moment, nu înțeleg de ce îmi spune asta. Adică, de obicei este romantic, dar nu îmi spune prea des complimente. Cel puțin, de când suntem pe pământ.

        Sau poate o face, dar trec cu vederea. Sinceră să fiu, nici eu nu mai știu.

       — Ăm... merci ?

      Acesta mă strânge mai tare în brațe și îmi sărută gătul rapid.

        — Nu ți-o spun prea des, dar ești femeia vieții mele. Te iubesc atât de mult !

       Zâmbesc la auzirea cuvintelor sale și îmi pun mâinile în jurul gâtului său. Nu știu ce l-a apucat, dar mereu mi-a plăcut latura sa romantică și copilăroasă.

       Îl sărut apăsat pe buze, punând toată dragostea ce i-o port. Acesta își pune mâinile pe talia mea și mă aproprie mai mult de el.

     Într-un final, ne dezlipim buzele și ne privim în ochi, având un zâmbet pe chip.

          — Te iubesc, îi mârturisesc eu.

     Acesta îmi sărută din nou fruntea, dar nu peste mult timp, strigătul  copiilor ne atrage atenția. Ne încruntâm amândoi și ne întoarcem privirile spre zona de unde se aud țipetele. Asta fiind pădurea.

     Mars aleargă repede să vadă ce se întâmplă, iar eu îl curmez.

     Nu peste mult timp, un lup își face apariția. Este imens, speriat, cu colții la vedere șigata să sară la gătul oricărui se aproprie de el.

       Mars ia copiii încet din raza vizuală a animalului, și îi împinge încet de spate câtre Emma.

       Lupul se uită la el, de data asta apropriindu-se de el pregatit să-l muște, iar Mars înghite în sec. Își întinde mâna încercând să se aproprie de el, dar lupul începe să scoată sunete amenințătoare.

          — Mars ! Țip eu îngrijorată.

        Nu vreau ca Mars să fiu rănit. Nu cunoaște de ce este capabilă fiara. Mai ales că aceasta este chiar mare. La fel de mare ca cea din seara trecută chiar.

        Dacă stau să mă gândesc mai bine...

      Mă apropri de Mars și îi pun mâna pe umăr. Acesta mă privește confuz și parcă îmi spune cu privirea să mă întorc la locul meu. Dar nu o fac.

     Privesc animalul în ochi și îmi dau seama imediat că este el. Se calmează când privirea lui urcă în a mea, și devine ca un cățeluș speriat.

          Mă apropri de el, sper nedumerirea lui Mars, și încep să îl mângâi pe cap. Se lasă jos și îmcepe a scoate scântece de durede. Încerc să îl asigur mângâindu-l, dar își pune laba în poala mea.

         Atunci îmi dau seama că are o așchie destul pe mare înfiptă în ea. Îl privesc pe Mars, iar acesta înțelege ce are de făcut, și pleacă.

         Îi scot așchia cu atenție, dar parcă mă doare pe mine. Nu îmi place să văd animalele suferind, mai ales cei mari. Suferința din ochi lor îți ajunge până la suflet.

        Mars se întoarce cu tdusa de prim ajutor și se apleacă la nivelul nostru. Mă privește în ochi, iar eu îi iau mâna apropriindu-o pe nascul lupului.

        — La început îi era frică și credea că vrei să îi faci rău. Înainte să te apropri prea mult de un animal, ar trebui să îi inspiri încredere, iar prin lăsându-l mirosându-ți mâna, el o să aibă încredere în tine.

         Animalul își plimbă nasul pe mâna lui Mars, după care își freacă capul de ea. Semn că Mars nu mare are de ce să se îngrijoreze.

         — Cred că mă place, zâmbește el.

         — Bineînțeles că te place, îi zâmbesc și eu. Acum, ce ar fii să te ocupui tu te rana lui ? Eu mă duc să asigur copiii. Mai mult ca siguri sunt speriați.

       Spunând asta, mă ridic să îi privesc pe ceilalți. Mars îmi răspunde printr-o aplecăciune a capului, iar eu mă aproprii de ceilalți.

           Sper doar să nu pună prea multe întrebări Emma.

HOLLAAAAA ! Băi, an nou fericit !🙃 sper că ați avut parte de un Craciun fericit și de ceea ce vi-ați dorit ❤

       Știu că nu am mai postat de o eternitate, dar simt că îmi pierd imaginația. Adică, știu că încurând nu o să mai fie totul arât de roz în lumea lui Celest și a lui Mars, dar totuși, trebuie să descriu mult prea multe situați ! Plus de asta că am pierdut mulți din fani și nu mă miră 🤷🏻‍♀️ nu știu cât de interesantă mai este această carte. Sper doar să vă placă continuarea fiindcă acest capitol nu este cine știe ce, dar chiar voiam să îl pun pe lup în poveste 🙃❤

       Îmi cer scuze pentru absența mea și îmi cer scuze dacă vă devamăgesc...

         Sper să aveți o zi minunată !

          Continuarea sper să fie curând, dar nu știu încă🤷🏻‍♀️ o să încerc totuși.