Dangerous atractions

Capitolul 1

-Chiar asa frumoasa? Zice o voce din spatele meu.

-Presupun ca tu ar trebui sa fi Ken. Vezi ca Barbie a plecat la baie. Se pare ca a avut un accident, zic eu nici macar intorcandu-ma la persoana respectiva.

-Cam mult curaj pentru o nou venita care nu stie cu cine are de a face.

-Cum i-am zis si iubitei tale. Ma numesc Alexis, zic eu intorcandu-ma si intizand mana spre cel cu ochii atat de verzi incat te pierzi in ei.

-James,zice el nescotandu-si mainile din buzunarele pantalonilor.

-Mda. Cam needucati colegii vostri de liceu Clara, zic intorcandu-ma spre gasca.

-Nu-mi place sa fiu lasat sa vorbesc singur, zice brunetul un pic nervos.

-Credeam ca ti-ai dat seama ca din momentul in care ai venit ai vorbit singur. Ai grija de Barbie, Ken. Mergem?

-Sigur Alexis. Pa Ken...adica James, zice Georgia razand puternic.

~~~~~~

-Fato nu esti sanatoasa! Barbie ca Barbie,dar de James ar cam trebui sa te feresti, e periculos si cam ciudat.

-Clara stai linistita. Cu mine nu ii v-a merge, sunt prea desteapta pentru el. Lasand subiectul acesta la o parte, eu ar cam trebuii sa plec acasa. Ne intalnim maine la ore.

-Pa fato!zic cu totii in grup.

I-am lasat si am plecat spre casa, imi este cam greu sa mai numesc acea locuinta "casa" , nu mai exista asa ceva din momentul in care mama mea a parasit lumea aceasta. Intru in casa si deja sunt asaltata de bunica mea:

-Alexis bine ca ai venit, cineva trebuia sa faca curat in pod prin acele cutii vechi.

-Off, bine bunico, bine.

Urc sus ma schimb intr-o rochita lejera alba cu desene negre. Si urc in pod pentru a face curat, podul plin de praf. Prin toate acele cutii, una singura mi-a atras atentia, o cutie pe care scria "Keep the memories". Am luat cutia si am cautat in ea, atatea albume foto, atatea poze care starnesc cateva lacrimi.
Pozele de la nunta parintilor mei, pozele de la nasterea mea, de la botezul meu, la finalul albumului am gasit o scrisoare.

" Alexis, poate nici nu-ti mai aduci aminte de mine, dar eu n-am cum sa uit chipul zanei mele. Zana carea mi-a luminat viata din clipa in care te-am tinut in brate. As vrea sa fiu acolo mereu cand o sa ai nevoie de mine, insa voi fi doar in inima ta..."

-ALEXIS, vino pana jos, te cauta cineva.

-Vin acum, zic eu lasand scrisoarea pe capacul cutiei. Cobor grabita scarile cand ma opresc vazand cine ma cauta. Tu!? Ce cauti aici?

-Cum ti-am mai zis nu-mi place sa fiu lasat sa vorbesc singur, iar tu, tocmai asta ai facut blondo.

-De unde mi-ai aflat adresa?

-Am intrebat prietenii daca cunosc vreo blonda, intepata, mult prea curajoasa...

-Da,da... De ce oare nu te cred?

-Adevaru este ca te-am cam urmarit.

-Ai facut ce!? Doamne! Bine, iar acum ce vrei?

-Maine, ii vei cere scuze iubitei mele in fata tuturor sau eu voi fi cel mai mare cosmar al tau.

-Ca sa sti si tu nu-i voi cere scuze acelei papusi siliconate nici de ar fi sfarsitul lumii, iar in al doilea rand, viata mea e cel mai mare cosmar al meu, zic eu trantinu-i usa in fata.

-Vreun coleg nou?intreaba bunica din sufragerie.

-Sa zicem, bunico, cum ramane cu masina aceea despre care am vorbit?

-Sti bine ca banii nu ne ajung nici macar asa, daca tot vrei masina cautati un loc de munca. Acum termina treaba aia odata si nu ma supara prea tare.

Am urcat inapoi in pod, dar nu cu dorinta de a face curat ci de a citi in continuare scrisoarea mamei.

"..., insa voi fi in inima ta de cate ori o sa ma strigi, de cate ori o sa ai nevoie de mine. Am vrea sa iti putem face viata perfecta, sa ai parte de tot ce iti doresti. Asa ca eu si cu tatal tau am lasat un mic testament bunicilor tai pentru cand vei implinii 18 ani, alaturi de un cont in banca care iti va asigura venitul pe perioada facultatii si nu in ultimul rand scrisoarea asta.
Nu uita, mami te iubeste mult de tot. Si mai lasa baietii aia ca nu e frumos."

Un mic zambet imi pare pe sub lacrimile care curgeau pe obrajii mei.

-Si mie mie dor de tine mami.