Capitolul 6

7.8K 483 4
                                    

-James...eu... Off. Nu pot, nu pot sa spun asta.

-Ce sa spui?intreb eu incercand sa o enervez.

-Oh ai taci si saruta-ma, zice ea enervata. O strang de mijloc pentru a o apropri de mine si o sarut, o sarut cu tot focul si vad ca si ea. Limbile noastre se jucau una cu alta. Imi simteam inima cum mai avea putin si o lua din loc, nu mai vroiam sa se termine insa suntem intrerupti de soneria telefonului ei.

-Lasa-l sa sune, zic eu gafaind printre sarutari.

-Poate e ceva important, zice ea rupand sarutul.

"-Alo? Da, eu sunt Alexis Parker? Poftim? E cumva vreo gluma? Sigur, sigur. Pai atunci la ora 11, va multumesc frumos domnule avocat Blackwood."

-Ceva important din puscarie?

-Poate. Imi iese iubitul puscarias de la racoare, inchis pentru violul barbatilor, zice ea sarcastica. Nu cred ca e treaba ta.

-Si uite ca am revenit la vechea si enervanta Alexis. Ma intrebam cat o sa dureze.

-Da, asa zic toti, zice ea glumeata. Ce zici daca azi plecam de la ore si mergem la o plimbare, zice ea mergand gratios spre masina mea.

-Ai nevoie de dus la acel avocat, nu-i asa?

-Poate. Dar totusi suntem noi doi, zice ea zambind copilareste.

-Bine, urca. Unde trebuie sa ajungem?

-Unde era inainte mall-ul cel vechi, langa s-a deschis o firma de avocatura.

-Ok, puneti centura daca nu ti-a placut viteza de mai devreme.

-Defapt chiar mi-a placut, zice ea asezandu-se pe scaun.

Tot drumul n-a scos niciun cuvant dar nici eu nu ma lasam mai prejos, tot ce am zis a fost:

-Am ajuns.

-Uite de obicei nu ti-as cere asta, dar vrei sa intri cu mine?

-Sigur, daca ma rogi asa frumos.

-Bine ai revenit modestul de James. Bun, hai sa intram, zice ea pornind usor spre usa.

-Buna ziua, ne intampina secretara cu un zambet pe fata. Aveti programare?

-Buna ziua, da, Alexis Parker.

-Intrati in birou, domnul va asteapta.

-Multumim, zic eu in timp ce Alexis pornea spre biroul insului.

-Buna ziua domnule Blackwood. Sunt Alexis Parker, m-ati sunat in legatura cu...

-Da, da, cu testamentul sotilor Parker.

"Off Alexis, a venit aici pentru testamentul parintilor ei."

-Da, ati putea sa-mi spuneti ce spune acest testament?

-Odata cu implinirea a 18 ani ai fetei lor, contul in banca in suma de 300.000.000 de dolari ii revine ei, alaturi de bijuteriile mamei sale, un apartament in centrul orasului,si o suma de bani .
Si aceasta scrisoare, zice avocatul intinzandu-i scrisoarea.

-Si cu contul si apartamentul cum voi face?

-Pai, aici aveti cheile apartamentului, numele contului si codul plus bijuteriile mamei tale, spune avocatul intinzadu-i o cutie.

-Multumesc frumos, zice si ne ridicam ca sa plecam. La revedere domnule avocat.

-La revedere copii.

Am iesit din biroul avocatului si am intrat in masina, mi-am pus mainile pe volan si asteptam sa spuna ceva.

-Poti sa opresti la o cafenea? Am nevoie de ceva tare.

-Sigur. E una doua strazi mai incolo, ne oprim sa bem o cafea, zic pornind masina. Esti bine?

-Nu stiu. Totul e atat de...

-Mda, am oprit masina si a si coborat , intrand repede inauntru lund cu ea cutia si scrisoarea. Apoi am coborat si eu intrand dupa ea.

- Cu ce va pot servii?

- Doua cafele negre, tari.zice ea neluandu-si ochii din scrisoarea pe care o deschisese.

-Comanda dumneavoastra, zice chelnerita plasand cafelele pe masa.

Ma uitam la Alexis iar ochii ei se inrosisera si se umezira, mi-am dat seama, avea putin si plangea.

-Hey, esti bine? O intreb eu punandu-mi mana pe umarul ei.

-Scuza-ma putin, zice ea ridicandu-se de la masa.

-Sigur, dar deja plecase la baie. Stiu ca o sa par un nesimtit dar mi-am bagat nasul in scrisoarea ei si am citit-o.

"Buna Alexis, daca ai primit aceasta scrisoare inseamna ca eu si tatal tau deja am plecat. Imi pare rau ca n-am putut sa-ti lasam mai mult, speram ca acesti bani si apartamentul te vor ajuta cu ceva. Stiu ca banii nu tin locul nostru, dar am fi vrut sa ai parte de tot ce vrea o fata la varsta ta. Vezi ce faci cu baietii aia acum ca ai apartament nou. Tatal tau m-ar omora daca ar vede cate scrisori ti-am scris tocmai pentru aceasta situatie, pentru momentul in care vei ramane fara noi. Am scris 40 de scrisori pe care le-am aruncat si toate incepeau cu "Imi pare rau". Draga mea buburuza ai mare grija de tine, ai grija sa nu ai inima franta pentru ca o sa ma doara mai rau decat te doare pe tine, pentru ca nu pot sa fiu acolo sa-ti alin durerea. Iar tatal tau sa-si pregateasca pistolul, cand o sa vi si tu aici vreau sa stiu ca ai 7-8 nepoti si abia atunci poti venii. Azi ai venit la mine, mi-ai adus un desen cu o zana si un inger, mi-ai zis ca tu esti zana iar eu ingerul si atunci cand voi pleca vei zbura cu aripile tale micute si vei venii la mine. Te iubesc mult de tot zano si tati te iubeste mult.
                            Mami si tati"

Am vazut-o ca vine si am lasat scrisoarea inapoi pe masa.

-Uite nu te supara dar nu ma simt prea bine, m-ai putea lasa inca intr-un loc daca nu te retin?

-Sigur, unde?

-Aici, zice ea punandu-mi pe masa o hartie pe care scria o adresa.
Am pornit cu masina spre adresa scrisa, cand am ajuns am vrut sa cobor cu ea insa ea s-a oprit si mi-a zis:

-Nu James, de data asta nu.

Dangerous atractionsUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum