Dangerous atractions

Capitolul 14

Bun, deci, toate orele m-am gandit cum am reusit sa ma fac de cacao in fata lui. Stiam ca n-am sa scap nepedepsita de data asta. Mare mi-a fost mirarea cand am vazut ca James nu a fost la scoala azi.
Insfarsit clopotelul anunta finalul ultimei ore asa ca imi iau geanta intr-o fuga si pornesc spre iesire.

-Doamne, tu chiar ma urasti atat de mult?intreb ridicand mainile in sus la vedere lui James stand sprijinit de motorul lui.

-Alexis hai sus, te duc acasa.

-Nu James, n-am nevoie de ajutorul tau. Ma duc singura.

-Alexis, zice el tragandu-ma de mana acum stand la cativa centimetri distanta.

-Nu-mi face asta James, nu acum, zic incet.

-Ce anume? Asta?zice lipindu-si buzele de ale mele, vroiam sa il resping insa nu puteam, corpul meu era paralizat, intr-un moment incercam sa ma zmucesc in bratele lui insa era prea puternic.

-Ce inseamna asta domnisoara Parker?se aude o voce in spatele meu.

-Si tu cine mai esti?intreaba James arajandu-si geaca de piele.

-Domnule director...

-Credeam ca sti bine regulile liceului, ceea ce presupune si faptul ca sa nu va iubiti pe proprietatea scolii.

-Domnule director, nu am facut nimic.

-Domnule Moon cu tine am sa discut maine. Acum, tu Alexis vino cu mine, cred ca ti-a fost dor de biroul meu, zice el incepand sa mearga.

-Domn' director nu am facut nimic...

-Stiu, dar ce altceva puteam spune pentru a te scoate de acolo? Presupum ca el este baiatul acela, ma uitam atent la el si simteam cum ma facusem rosie in obraji.

-Mda, el e.

-Urca, zice el deschizandu-mi usa masinii pentru a intra.

-Poftim? Nu, nu vreau sa-ti fac probleme.

-Eh na. Hai ca doar stam in acelasi bloc.

-Ăăă, in legatura cu asta...

-Stai linistita si eu as fi nervos daca n-as dormi. Vrei sa te las undeva anume sau mergi acasa?

-Direct acasa, zic uitandu-ma pe geam.Nici unul dintre noi n-a mai scos nici macar un cuvant pana in dreptul blocului.

-Am ajuns, zice oprind masina in fata blocului.

-Multumesc de drum Caden.

-Cu placere Alexis. Dar nu intri?spune vazandu-ma ca plec in alta directie.

-Ba da, dar mai intai ma duc sa cumpar cate ceva.

-Perfect, merg si eu cu tine daca nu te deranjeaza.

-Sigur, nu este nicio problema.

Am mers impreuna, hmm ce fel suna, impreuna, la supermarket-ul din aproprie de unde ne-am cumparat ceea ce ne trebuia.

-N-am ras in viata mea atat de tare, zice el inca razand cu lacrimi.

-Si asta nu este nimic din ceea ce pot face.

-Cum sa-i spargi ouale in cap?

-Mi-a venit pe moment, nu imi spune ea mie ca am mancat o ciocolata fara s-o platesc. Erau doua, din care ai mancat si tu, nesimtitule, numai pe mine m-a luat la rost.