ᴇɴᴅ ᴏғ ᴛʜᴇ ɴɪɢʜᴛ * ᶜᴴᴬᴺᴮᴬᴱᴷ * PAUZA

Capitolul 13

—Chanyeol unde mergem?
Intreaba Baekhyun curios.

O camera intunecata. Ei tocmai au pasit intr-un depozit parasit. Ferestre sparte avand carpe ce impiedica vantul sa patrunda, brize reci, sunete stranii. Frig, intuneric. Baekhyun isi mareste ochii inghitind in sec, pasind cu frica. Isi prinse mana de maneca lui Chanyeol care continua sa mearga pana cand a simtit ca ceva il retine. Se opreste, facandu-l pe Baekhyun sa se izbeasca de spatele sau tare.
—Ce crezi ca faci?
Intreba ridicand maneca pentru a-l face pe Baekhyun sa inteleaga la ce se refera.
—Aa..scuze.
Spuse el parasind maneca.
Chanyeol isi continua drumul, invartindu-si ochii.
—Omma!
Cand usa s-a lovit de perete, Baekhyun s-a aruncat in bratele barbatului inalt infasurandu-si bratele in jurul taliei lui, respirand rapid.
—Yah! Ce tot faci?
Intreba Chanyeol incercand sa il departeze, insa Baekhyun se agata bine de el.
—Vreau sa plec!
—Oh te rog. S-a facut curent, iar usa s-a izbit de perete mata fricoasa.
—Nu sunt mata...de ce m-ai adus aici? Vrei...vrei sa ma ucizi?
Intreba Baekhyun facandu-si curaj sa isi priveasca criminalul in ochi.
Chanyeol doar rase cu pofta de seriozitatea baiatului mai scund.

—Urmeaza-ma. Sa il ucid auzi . Phahaha!
Spuse Chanyeol stergandu-si lacrima din coltul ochiului.
—Razi!
—Am ajuns.
Spuse punandu-si bratele in solduri privind mandru spre....nimic.
—La ce te uiti?
Intreba Baekhyun privind doar....intunericul.
—Esti gata?
Intreba intorcandu-se brusc, facandu-l pe Baekhyun sa tresara.
—Te rog, lasa-ma sa imi i-au ramas bun.
—Nu te omor omule!
Spuse Chanyeol apropiindu-se spre el. Baekhyun paseste inapoi cu pasi mici, cu cat Chanyeol incepea sa se apropie.
Asta pana cand...spatele sau facu contact cu peretele murdar si rece.
Chanyeol zambii in coltul gurii, apoi isi lipeste palma pe zid, chiar langa capul blondului.
—Ti-e frica?
Intreaba Chanyeol zambind.
—N-nu.
Raspunse Baekhyun tremurand.
—Asta e problema ta. O faci pe viteazul insa esti doar un catelus speriat.
Chanyeol priveste adanc in ochii lui Baekhyun, dandu-i de inteles ca este foarte sincer.
—Cine esti tu sa ma judeci?!
—Sunt Chanyeol. Si de astazi o sa te invat niste lucruri de baza pentru ca eu nu o sa fiu acolo tot timpul sa iti salvez fundul.
—Hah? M-ai salvat o singura data. Nu ti-am cerut eu asta.
—Aha inteleg. Si spui ca ti-ar fi placut sa ti-o tragi cu un mos in fata unui club. Credeam ca ai mai multa demnitate de atat. Pareai tare inocent, dar....Chanyeol ii priveste corpul, lingandu-si buzele, nu stii ce se ascunde in spatele etichetei nu?
—Nu iti permit sa ma jignesti! Vreau sa plec! Da-te!
—Nu nu nu.
Chanyeol ii prinde talia, tragandu-l inapoi, aplecandu-se. Baekhyun priveste speriat insa...insa un miros superb masculin ii invadeaza narile facandu-i inima sa bata foarte repede. Chanyeol se apropia, iar el nu era in stare sa il opreasca. Se simtea inghetat in loc si parca...nerabdator?!
Chanyeol zambii viclean in coltul gurii apoi apasa pe intrerupatorul din spatele lui Baekhyun.

Incaperea s-a iluminat odata cu fata lui Baekhyun. Privea in jur si era surprins de ceea ce se ascundea in intuneric.