ᴇɴᴅ ᴏғ ᴛʜᴇ ɴɪɢʜᴛ * ᶜᴴᴬᴺᴮᴬᴱᴷ * PAUZA

Capitolul 35

Cald. Era mult prea cald si intuneric. Sunete ingrozitoare, vant puternic. Baekhyun incepe sa alerge prin padurea intunecata si rece, plangand si incercand sa gaseasca o cale de evadare.
--Baekhyun. De ce fugi?
--Luhan?
Intreaba Baekhyun oprindu-se brusc.
--Baekhyun. Nu te speria. Nu se intampla nimic.
Baekhyun se agita si mai tare atunci cand o lumina puternica se arata in fata lui.
--Luhan...unde esti?
Intreaba el apropiindu-se de lumina.
Deodata un chip angelic si palid iese la iveala.
--Sunt aici cu tine. O sa am grija de tine.
Spuse el zambindu-i dulce.
--Intoarce-te acasa. Imi este asa dor de tine.
--Il ai pe Chanyeol acolo. La revedere dragul meu.
Spuse el zambind apoi merge cativa pasi inapoi, disparand in lumina.
--Luhan! Luhan stai! Luhan!

--Baekhyun, trezeste-te te rog.
Spuse Chanyeol incercand sa il trezeasca pe iubitul sau dintr-un cosmar.
--Luhan!
Spuse el sarind in somn, trezindu-se brusc.
--Baek. Este ok. Este totul bine, nu te agita.
Spuse el, tragandu-l in brate.
Baekhyun il prinde in brate tragandu-l mai aproape.
--Chanyeol...esti aici.
Spuse Baekhyun plangand la pieptul sau.
--Sunt aici, nu te teme.
Spuse el mangaindu-i spatele.

In scurt timp, Baekhyun adoarme la pieptul iubitului sau, dupa ce a plans.
--O sa am grija de tine. Iti promit.
Sopteste Chanyeol, sarutandu-i fruntea.
--Chanyeol...
Sopteste Baekhyun deodata.
--Oh? Nu dormi?
--Nu. Imi pare rau pentru ca m-am comportat atat de urat cu tine. Mi-am varsat nervii pe tine si m-am enervat foarte tare. Ma poti ierta?
Intreaba Baekhyun privind apoi spre Chanyeol, uitandu-se in ochii sai. Chiar daca ar fi fost suparat, Chanyeol ar fi uitat imediat de toate doar datorita acelor ochisori albastrii ca marea, stralucitori si atat de profunzi!

Chanyeol il priveste atent cateva minute intregi pana cand Baekhyun il priveste usor amuzat.
--Ce? De ce ma privesti asa?
Intreaba Baekhyun dandu-si cateva suvite de par din ochi.
--Cred ca...m-am indragostit.
Spuse el fara a-si lua privirea de la el.
--Oh...pana acum nu ai fost?
Chicoteste el dupa atat de mult timp. Lui Chanyeol i-a lipsit atat de mult asta.
Chanyeol se apropie lent, punandu-se peste baiatul firav. Ii priveste buzele apoi face din nou contact vizual.
--Vreau sa te sarut atat de tare!
Sopteste el, mangaindu-i chipul.
--Imi ceri voie sa faci asta?
--Mm.
Chanyeol aproba.
--Este prima data cand faci asta.
Spuse Baekhyun punandu-si mainile pe pieptul lui, mangaindu-l lent.
--Mi-a fost asa dor de tine.
Marturiseste Chanyeol.
--Imi pare rau.
Chanyeol zambeste usor apoi se apropie lent sarutandu-l tandru. Isi misca buzele atat de lent si pasional in acelasi timp, incat Baekhyun isi dorea mai mult. Ii cere permisiunea lui Chanyeol de a profunda sarutul. Ii prinde umerii lati, facandu-l sa se relaxeze insa inima lui Chanyeol alerga ca la maraton.
Baekhyun simte o senzatie ciudata atunci cand incepe sa se infierbinte cu totul, dorind mai mult, mai mult.
Mainile lui Baekhyun se plimba pana la tivul bluzei lui Chanyeol, punandu-si mainile pe pielea lui fina. Cand Chanyeol se misca usor, pentru a-si pozitiona corpul cat sa stea mai confortabil, Baekhyun suspina lasandu-si capul pe spate. S-a simtit atat de bine in acel moment. O senzatie fierbinte i-a trecut prin tot corpul.
Chanyeol se agita stiind ca nu va fi capabil sa se mai opreasca daca va continua, astfel se da jos din pat, stand cu spatele la Baekhyun.
--Aaa...cred ca trebuie sa faci un dus. O sa pregatesc ceva de mancare.
Spuse Chanyeol apoi iese in fuga din camera.
Baekhyun il priveste ingrijorat apoi isi miroase hainele si isi pipaie parul. Totul era in regula. A-atunci ce s-a intamplat?
Baekhyun priveste spre pantalonii sai apoi fuge in baie. Poate ca Chanyeol defapt stia ceva...poate s-a gandit la starea lui Baekhyun. Poate stia ca nu este pregatit inca.