ᴇɴᴅ ᴏғ ᴛʜᴇ ɴɪɢʜᴛ * ᶜᴴᴬᴺᴮᴬᴱᴷ * PAUZA

Capitolul 15

—Sunt extenuat! Ma dor toate. Nu imi mai simt mainile, degetele mele frumoase parca sunt nefolositoare, genunchii imi tremura, sunt ametit, toata fruntea imi este acoperita de transpiratie si simt ca voi ceda din clipa in clipa.

—Ai terminat de recitat?
Intreaba Chanyeol, stand cu bratele incrucisate la piept, privind spre blondul ce isi tinea mana pe inima rasufland greu.
—Yah! Prefer sa fiu torturat decat sa mai stau vreo secunda aici. O sa lesin.
Spuse Baekhyun ridicandu-se.
—Schimba-te.
Spuse el aruncandu-i un saculet mic.
—Ce este aici?
—Sunt haine. Ne grabim. Haide.
—Sunt prea obosit sa mai merg altundeva. Vreau acasa.
—Pentru ca este prima zi te las sa pleci.
—Multumesc!
Spuse Baekhyun luandu-si telefonul indreptandu-se spre iesire.

—Aici stai tu?
Intreaba Chanyeol privind casa.
—M-am mutat recent aici.
—Dragut. Are nevoie de imbunatatiri dar presupun ca se asorteaza cu comportamentul tau.
Spuse Chanyeol dorind sa il enerveze.
—Sunt atat de obosit incat nici macar nu ma pot enerva pe tine. La revedere.
Spuse facandu-i cu mana inchizand poarta imediat dupa el.
—Aiurit. Arata strainilor unde locuieste.
Spuse Chanyeol dand din cap apoi pleaca.

Baekhyun iese de la dus, uscandu-si parul cu un prosop, apoi se aseaza pe marginea patului privind in gol pana aude soneria telefonului.

Domnul Park
"Esti bine? Ai disparut asa dintr-o data."
"Ai ajuns acasa?"

Baekhyun zambeste tastand un mesaj scurt.

"Sunt acasa, teafar. Imi pare rau pentru graba mea de astazi."

Adevarul este ca nici macar el nu stie de ce s-a grabit asa astazi. I-ar fi placut sa stea mai mult de vorba cu seful sau. Doar ca atunci cand a aflat ca acesta are sentimente pentru el s-a simti usor inconfortabil. I s-a mai marturisit pana atunci insa doamnul Park...nu era pentru el. Adica este inalt si chipes. Bogat, destept, are atatea calitati. Chiar daca Loey era clar tipul sau de barbat totusi...ceva nu era bine.

Baekhyun era constient ca are de asemenea o fata frumoasa ( toata lumea o spune) insa nu se simtea asa sigur pe sine.

Domnul Park
"Sper ca...te vei gandii la ce am vorbit astazi. Noapte buna."

Baekhyun ofteaza apoi priveste din nou spre telefon.

"O sa ma gandesc. Noapte buna."

Se gandeste la ziua de astazi apoi ofteaza cand isi aminteste cat de chinuit a fost de Chanyeol. Nu a ridicat vreodata atatea fiare. A fost groaznic.
Pe de alta parte, Baekhyun nu s-a suparat cand a vazut muschii lui Chanyeol flexandu-se atunci cand venea in ajutorul sau. Adevarul era ca Chanyeol chiar era atragator, Baekhyun nu poate nega, insa era un nenorocit enervant! Il uraste!
Se lasa pe spate privind tavanul, gandindu-se adanc.

—Te rog, lasa-ma sa imi i-au ramas bun.
—Nu te omor omule!
Spuse Chanyeol apropiindu-se spre el. Baekhyun paseste inapoi cu pasi mici, cu cat Chanyeol incepea sa se apropie.
Asta pana cand...spatele sau facu contact cu peretele murdar si rece.
Chanyeol zambii in coltul gurii, apoi isi lipeste palma pe zid, chiar langa capul blondului.
—Ti-e frica?
Intreaba Chanyeol zambind.
—N-nu.

Baekhyun simtea ceva ciudat in stomac. Ceva il deranja. Ceva se misca acolo inauntru! Este bolnav?
Priveste din nou spre tavand aparandu-i alte imagini in fata ochilor.

Chanyeol ii prinde talia, tragandu-l inapoi, aplecandu-se. Baekhyun priveste speriat insa...insa un miros superb masculin ii invadeaza narile facandu-i inima sa bata foarte repede. Chanyeol se apropia, iar el nu era in stare sa il opreasca. Se simtea inghetat in loc si parca...nerabdator?!
Chanyeol zambii viclean in coltul gurii apoi apasa pe intrerupatorul din spatele lui Baekhyun.

—Pleaca! Pleaca pleaca!
Spuse Baekhyun dand cu mainile prin aer ca imaginea din fata lui sa dispara.
—Te urasc Park Chanyeol! Te urasc!
Spuse inghitind in sec.