ᴇɴᴅ ᴏғ ᴛʜᴇ ɴɪɢʜᴛ * ᶜᴴᴬᴺᴮᴬᴱᴷ * PAUZA

Capitolul 14

Arata asa aranjat. Spre deosebire de restul incaperilor, acel colt arata chiar bine. Un sac de box, o banda de alergat, un aparat de ridicat fiare, chiar si un ring de box?! Coltul ala arata ca o sala de forta.

—Uau!
Spuse Baekhyun privind spre micul colt de rai al lui Chanyeol.
—Bine ai venit.
—Ce este aici?
—Aici este locul in care iti vei petrece urmatoarea luna.
—Hah?
Baekhyun era confuz si surprins.
—O sa te invat sa te lupti ce nu intelegi? Esti asa greu de cap.
—Nu e adevarat!
Spuse el rapid.
—Ti-a mai spus cineva ca vorbesti foarte mult?
—Nu, pentru ca toata lumea iubeste sa ma asculte vorbind.
—Mda...sigur ca da. Ei bine se prefac. Esti enervant.
—Tu esti enervant! Idiot.
—Hai astazi.
Spuse Chanyeol tragandu-l de brat asezandu-l pe una din masinariile acelea ciudate. Baekhyun nu a mai vazut asa ceva in viata lui.

—Uaau! Ce e asta?
Intreba el privind curios incercand sa ridice fiarele din fata lui.
—Nu asa. Cu picioarele.
Spuse Chanyeol prinzandu-i coapsele, desfacandu-i picioarele brusc. Baekhyun tresarii rosindu-se tot. Nu de alta doar ca brutalitatea lui Chanyeol il enerva...
—Ah te rog! Nu te mai gandii la prostii!
—Nu credeam asta!
Spuse el clipind rapid.
—Mmmhhh. Minti. Ti se zbate ochiul.
Baekhyun isi acopera ochiul rapid.
—Uite, eu stiu ca te fac sa te simti inconfortabil.
Spuse Chanyeol serios.
Baekhyun era surprins. Chanyeol chiar ii intelegea sentimentele?
—Si eu as fi timid in fata cuiva asa misto si atragator, insa asta este situatia.
—Trebuia sa imi dau seama.
Spuse Baekhyun dandu-si ochii peste cap.
—Pune picioarele sub asta apoi ridica.
—Ha, simpluu!
Spuse el pufnind.
Baekhyun incerca sa ridice o data. De doua ori...
—A...cred ca e stricata sau ceva.
Spuse Baekhyun cu o voce mica.
—E stricata ă? Catelus fara forta.
Chanyeol se apleaca ajutandu-l sa ridice din nou greutatile, reusind de data aceasta.
—Oo! O Doamne am reusit!
Spuse Baekhyun entuziasmat.
—Continua.

☀️

—Ma bucur ca am ajuns aici. Mi-ai lipsit.
Spuse Luhan punandu-si mana peste a lui Sehun zambindu-i dulce.
—Amm, da si eu sunt fericit.
Spuse Sehun tragandu-si mana subtil.
Zambetul lui Luhan cazu treptat.
—Vrei..vrei sa iti dai alea jos? Vreau sa te vad.
Spuse blondul aratand spre ochelarii de soare si sapca pe care Sehun le purta.
—Fii serios. Cineva ma poate vedea.
—Ai spus ca vei face public asta.
Spuse Luhan jucandu-se timid cu degetele sale pe sub masa.
—Luhan, am mai vorbit despre asta. Cariera mea se va termina. Imagineaza-ti cum vor reactiona fanii mei cand vor afla ca ma intalnesc.
—Sehun ne intanim de trei ani. Cand ai decis sa iti incepi cariera mi-ai promis ca nu ne va afecta. Ce s-a intamplat acum?
Luhan priveste adanc in ochii iubitului sau, tremurandu-i buza.
—Eu doar...Luhan stii ca te iubesc. Dar nu vreau sa imi termin cariera atat de repede. Abea am prins la public. Cu cat trece timpul o sa fie si mai bine. Nu esti fericit pentru mine?
—Bineinteles ca sunt fericit pentru tine!
—Atunci?
—Vreau sa ai timp si pentru mine. Cer prea mult?
Intreba el simtind un nod in gat cand Sehun ii sterse lacrima de pe obraz.
—Imi pare rau.
Sehun se intinde peste masa lasand un pupic mic pe obrazul blondului.
Luhan a simtit o furnicatura atunci cand buzele moi ale iubitului sau i-au atins pielea dupa ceva timp de lipsa.
—O sa te duc acasa.
Spuse el ridicandu-se.
—A-acum? Am ajuns acum 5 minute.
—Managerul meu mi-a dat mesaj. Trebuie sa ajung la o emisiune. Haide.
Luhan sta pe loc cateva secunde apoi se ridica nervos iesind din cafenea, lasandu-l pe Sehun surprins.