ᴇɴᴅ ᴏғ ᴛʜᴇ ɴɪɢʜᴛ * ᶜᴴᴬᴺᴮᴬᴱᴷ * PAUZA

Capitolul 2

ᎪᏞᎢ ᏴᎪᎬKᎻYᏌN

Play la media.

Lumini peste tot, oameni care se ingramadeau izbindu-si corpurile de alte persoane, muzica ce bubuia din boxe, melodii ritmate si dansante. Piesa ce rasuna chiar in acel moment era a unui artist a carei voce semana cu a lui Sehun, insa cand numele sau era strigat de multime m-am convins ca intradevar era chiar Sehun pe care il cunosteam.
—Oh Sehun! Oh Sehun!
—Baek esti bine?
Striga Luhan trezindu-l la realitate din gandurile sale. Era ingramadit in mijlocul ringului de dans, pipait si chiar lovit cand si cand peste coapse de tot felul de dubiosi.
—Luhan vreau acasa!
Spuse el.
—Am ajuns acum cateva minute serios? Haide sa dansam!
Spuse tragandu-l cat mai in centrul ringului. Luhan se dezlantuia miscandu-si soldurile, parul sau aruncandu-se in toate directiile, frecandu-si corpul de al iubitului sau ce dansa cu el. Baekhyun se simtea in plus mai mult ca niciodata, asa ca decide sa se retraga spre bar. Poate putin alcool i-ar da putin curaj. Stia ca Luhan este un tip jucaus insa de data asta chiar nu intelegea placerea baiatului de a fracventa astfel de locuri.
Baekhyun isi ia paharul luand o gura inghitund repede, strangand apoi din ochi datorita usturimii de pe gat.
In cateva minute isi termina cu greu bautura. Nu a fost o decizie buna, intrucat i se facuse rau. Avea nevoie de aer. Isi facu drum spre iesirea din spatele clubului pentru ca era cea mai apropiata. Respira incercand sa isi revina, se rezeama de perete tinanundu-si echilibrul.
—Esti bine scumpete?
Intreba un barbat in jurul varstei de 30 de ani, apropiindu-se de el verificandu-i starea.
—Sunt bine, multumesc.
Spuse Baekhyun dorind sa se indeparteze. Barbatul mirosea a alcool d ela o posta, iar curajul cu care ii vorbea il facea sa se sperie de acesta. Se apropie tinandu-i incheietura obligandu-l sa il priveasca in ochi.
—Vai de mine ce ochi frumosi ai. Am mai vazut barbati cu ochi albastri, dar sunt total impresionat de tine. Blond cu ochi albastrii si sprancene negre.
—Eu trebuie sa plec.
Spuse Baekhyn grabit, insa incheietura nu ii este eliberata ci din contra, stramtoarea se intensifica.
—Baietas tu nu stii ca nu e bine sa mergi singurel in club? Mai ales cand arati asa?
Barbatul era mult prea aproape de el, iar Baekhyun simtea cum incepe sa ii bata inima. Mereu i-a fost frica de asemenea incidente. Era imbracat decent, nu purta pantaloni stramti, nu purta camasa descheiata. Ce se intampla?
—Da-mi drumul!
Spuse incepand sa se zbata cand barbatul l-a izbit de zidul rece. Era una din scenele acelea dureroase cand o persoana tare naiva urma sa fie supusa unor actiuni obligatorii? Barbatul il imbobilizase complet. Incerca sa il sarute insa Baekhyun isi misca capul rapid cat sa nu reuseasca.
—Nu te mai misca!
Ii era foarte frica iar asta se putea citii pe chipul sau. Lacrimile ii cadeau neincetat iar respiratia i se ingreuna. Cand barbatul a reusit sa ii imobilizeze inclusiv capul cat sa il poata saruta greutatea ce il apasa nu se mai simte. Se uita in jur. Era singur. Apoi se uita spre coltul clubului si il vede pe barbat pe jos suportand pumnii unui alt barbat. Baekhyun privea socat spre scena din fata sa incercand sa isi regleze respiratia.
—Esti bine?
Intreba barbatul trecand pe langa el privind in fuga.
—D-da.
—Du-te acasa. Nu e pentru tine locul asta.
Spuse punandu-si casca de motocicleta pe cap, apoi aruncand o privire rapida spre aspectul lui Baekhyun, porneste motorul accelerand.
Baekhyun inghite in sec privind spre salvatorul sau indepartandu-se.