ᴇɴᴅ ᴏғ ᴛʜᴇ ɴɪɢʜᴛ * ᶜᴴᴬᴺᴮᴬᴱᴷ * PAUZA

Capitolul 34

Timp de o saptamana intreaga, Baekhyun a stat in camera lui privind tavanul. Cum a putut sa fie asa idiot? Cum de nu a vazut niciodata cat de mult a suferit prietenul sau. Si ce? Se numea prietenul sau cel mai bun? Fratele sau?
Din cauza lui a murit Luhan. Din cauza lui s-au intamplat toate astea.

--Baekhyun nu trebuie sa te invinovatesti. Nu ai avut nicio vina!
Spuse Chanyeol prinzandu-i mana, insa Baekhyun o trage imediat, fara a sta pe ganduri.
--Chanyeol nu am nevoie de consolare. Vreau sa fiu singur.
Spuse el rece.
--Nu. Nu o sa te las singur. Am vorbit cu Loey. Ti-a mai dat cateva zile libere.
--De ce ai facut asta fara sa ma intrebi?
Intreaba el privind exact in acelasi loc.
--Pentru ca nu esti bine. Uite...haide sa facem ceva. Orice.
--Vreau sa stau aici.
--Ai stat toata saptamana. Trebuie sa iesi. Trebuie sa faci un dus, sa mananci. Te rog.
Spuse el ingrijorat.
--Luhan ar fi facut la fel. Nu vreau sa fii ca Luhan.
--Nu vreau sa iti amintesc de el, insa crezi ca i-ar fi placut sa te vada asa?
--Nu stii tu ce i-ar fi placut lui!
Spuse Baekhyun ridicandu-se brusc tipand la Chanyeol.
Un nod dureros i se puse in gat lui Chanyeol atunci cand au facut contact vizual. Ochii lui Baekhyun il priveau altfel. Erau atat de inchisi la culoare si transmiteau atata suferinta.
--Te rog. Doar asta.
Spuse Chanyeol dandu-i un bol cu supa.
Baekhyun il ia in mana pentru a se ridica si a arunca continutul in vasul de toaleta.
--Am terminat.
Spuse punandu-i bolul gol in mana.

Niciodata nu si-ar fi imaginat ca asa se comporta Baekhyun la suferinta. Oamenii nu plang, trantesc si arunca lucruri atunci cand sufera? Stau pe canapea pana dimineata si plag? Baekhyun era doar...un...ahh Chanyeol incearca sa se calmeze. Daca s-ar infuria totul ar fi si mai rau.
--O sa plec atunci. Suna-ma pentru orice.
Spuse apoi se apleaca si lasa un sarut pe fruntea fiebinte a lui Baekhyun.
Acesta nu reactioneaza.
--Bea ceaiul si ia medicamentele. O sa vin mai tarziu.

--Hei hei! Ce crezi ca faci acolo?!
Striga vanzarorul cand il zareste pe pusti ca punea biscuiti in buzunare.
Acesta se sperie cand aude vocea puternica strigand la el.
Cu mare noroc reuseste sa alerge departe de magazin pana cand ajunge pe un drum pustiu. Continua sa mearga lent pana cand realizeaza ca este in apropierea unei plaje. Ajungand langa apa, se aseaza pe o stanca, punandu-si picioarele in apa calduta.
Isi desface pachetul de biscuiti si gusta din acestia putin cate putin. Vantul ii arunca suvitele in diferite directii. Bluza subtire pe care o purta nu ii tinea suficient cald.
Stramba din nas usor cand simte gustul biscuitilor privind termenul de valabilitate de pe acestia, apoi priveste din nou marea.

Buzele sale rozalii erau uscate si crapate insa inca rezista. Priveste din nou biscuitii apoi mananca.

* ;) *