ᴇɴᴅ ᴏғ ᴛʜᴇ ɴɪɢʜᴛ * ᶜᴴᴬᴺᴮᴬᴱᴷ * PAUZA

Capitolul 9

—Baek crezi ca daca nu eram fericit nu as fi plecat?
Zambii el. Baekhyun cunostea acel zambet si era nelinistit.
—Vreau doar sa fii bine. Nu vreau sa suferi, pentru ca meriti mult mai mult de atat.
—Multumesc de grija. Iti spun sigur ca sunt bine. Stii intr-o relatie trebuie sa faci si ce ii place celuilalt si sa il intelegi. Eu cred ca Sehun ma iubeste chiar daca nu imi arata des asta. Simt.
—Bine. Atunci sunt fericit.

Baekhyun era responsabil in acea zi pentru cumparaturi asa ca isi facuse o lista lunga si complexa. Era la raionul de paste fainoase cand observa ca pastele pe care voia sa le cumpere erau pe cel mai inalt raft. Incerca din greu sa ajunga ele insa cand aproape reuseste, zareste o mana atingand punga sa de paste. Cand se uita mai bine nu vede pe altcineva decat seful sau inalt si chipes zambindu-i larg.
—Cred ca ai nevoie de ajutor.
Spuse el chicotind.
—Oh...multumesc domnule Park. Nu v-am vazut.
—De aici iti faci cumparaturile? Nu te-am mai intalnit pana acum.
—Ah eu doar...
—Daca ati terminat cu dulcegariile ar fi bine sa terminam cumparaturile astea pana la apus. Doar ziceam si eu.
Spuse Chanyeol care statea cu bratele incrucisate langa ei. Baekhyun nu il zarise pana atunci.
—Oh, buna.
Spuse Baekhyun timid.
—Va cunoasteti?
—Nu. Acum hai sa mergem pentru ca pierdem vremea degeaba.
Spuse el trecand printre cei doi.
—Imi pare rau pentru asta. Ne vedem marti atunci.
Spuse Loey zambindu-i dulce analizandu-i chipul.
Baekhyun se simtea usor inconfortabil. Privirea sefului sau asupra lui nu era una obijnuita. Era..intensa.
Si acel nesimtit! Cum adica nu se cunosc?! Dar cine se crede el?
—La revedere. Aa, multumesc pentru...asta.
Spuse Baekhyun aratandu-i pastele dorind sa plece cat mai repede pentru a evita o scena penibila insa tocmai se loveste de raft facandu-l pe Loey sa rada amuzat.
—La revedere!
Spuse Baekhyun plecand timid.
—Adorabil.
Spuse Loey zambind.
—Chiar ai de gand sa ramai aici toata ziua?!
Intreaba Chanyeol enervandu-se.
—Vin acum!

Spre surprinderea lui Baekhyun, Luhan era deja acasa cand a ajuns el de la cumparaturi.
—Hei, te-ai intors tarziu ce s-a intamplat?
Intreaba Luhan ajutandu-l cu pungile.
—Ahh, m-am intalnit cu domnul Park la supermarket.
—Ooo domnul Park din nou hah?
Zambii el.
—Mm. A fost asa stanjenitor. M-am lovit de raftul ala idiot!
—Mmm mi se pare mie sau te-ai agitat din cauza lui?
—Hah?! Nu!
—Atunci?
—Eu doar...nu stiu. M-am simtit inconfortabil. Adica nesimtitul acela a spus ca nu ne cunoastem desi nu este adevarat si pe deasupra o mai face si pe inteligentul cand defapt este doar o tartacuta!
—Despre cine vorbesti?
—Chanyeol.
—Chanyeol era acolo?!
—Sunt frati. Nu mi se pare ciudat sa vina impreuna la cumparaturi.
—E ciudat de cand ai spus ca Chanyeol a mers la cumparaturi. Nu pare genul responsabil.
—Nici nu este. O face pe adolescentul rebel.
—Mmmhh...se pare ca il cunosti mai bine decat credeam eu.
Zambii Luhan printre mustati. Baekhyun se uita timid la el si isi simtii obrajii arzand.