Destine furate

Capitolul 3

Nu mai trecuse prin starea asta înca din adolescenta cand fusesem la primul meu interviu de angajare,asa ca ma simteam agitata si coplesita de emotii.
În primul rând pentru ca voi sta fata în fata cu dusmanul si îl al doilea pentru ca acest chip frumos urma sa îl ruineze.
M-am asezat si ridicat de pe canapeaua din zona receptie de o suta de ori sub privirile nedumerite a fetei de acolo.Mi-am tot aranjam obsesiv camasa si framântat mâinile în poala în timp ce am asteptat sa fiu chemata.

Cand îmi aud numele tresar,trecusem la vechiul nume de familie si înca nu ma obisnuisem cu asta.
Ma ridic în picioare iar o domnisoara draguta si elegant îmbracata ma pofteste sa o urmez.

-Domul Iordache va asteapta...spune sigura pe ea.

Îi dau aprobator din cap si intru pe usa ce tocmai mi-o deschisese.
Ramân pentru un monent pe loc dupa ce aceasta s-a închis în urma mea,trag tare aer în piept si înaintez spre biroul de mahon a carei scau din piele veritabila, cu spatar înalt se afla întors cu spatele.Avea si de ce gândesc eu,fereastra imensa descoperea un peisaj minunat.

-Buna ziua...reusesc sa zic cu greu pentru a-mi face simtita prezenta.

Scaunul se rasuceste iar eu ramâm cu privirea blocata pe chipul din fata mea.Îmi scutur încet capul crezând ca este doar o închipuire însa îmi dau seama ca nu este asa când papușa chiar vorbeste.

-I-a un loc te rog...spune si îmi indica cu mâna scaunul din fata lui.

Pâna si vocea lui era ireal de frumoasa si seducatoare de îti trimitea fiori în tot corpul.

-Domnul Iordache?!!! ...
zic pe un ton mirat întinzând mâna parca sa ma asigur ca am ajuns unde trebuie si nu visez.

-Da...zice hotarât...Domnisoara?!
Întreaba vazând ca am uitat sa ma prezint.

-Doamna Voiculescu...dar îmi puteti spune Oana...spun apasat.

-Si tu îmi poti spune Vladimir...
Iar zâmbetul atât de fermecator ce îl afisaza nu cred ca putea lasa o femeie indiferenta.

Ma desprind cu greu din strângerea sa de mâna si ma asez pe scau fâstâcita încercând sa îmi acopar cu mica esarfa de la gât decolteul generos pe care Daniel ma pusese sa îl am.Ce naiba o fi fost în mintea mea sa îl ascult.

Din câte îmi aminteam acest Iordache trebuia sa fie un domn trecut de 50 de ani,nu se compara deloc cu descrierea facute de fostul meu sot.
Tipul din fata mea nu cred ca are mai mult de 29-30 de ani.Arata ca un model de revista, în sacoul bleumari tras peste tricoul de un alb imaculat.

Parul saten usor aranjat într-o frizura perfecta,cu trasaturi masculine binedefinite si fine îi arata gena buna din care se trage iar privirea jucausa ascunde sub ploapele cu gene lungi niste ochii albastrii ca cerul senin.

Ma uit la el fara jena analizându-l în amanunt si îmi dau seama ca prezenta lui ma rascolea într-un fel în care nu am mai simțit pâna acum.

-Te superi faca te întrerup...zice zâmbind.

-Aaaa...ma scuzati...nu am vrut...ma bâlbâi dându-mi seama ca am ajuns sa ma holbaz ca proasta.

-Stiu,te asteptai la un barbat mai în vârsta...râde el...La tatal meu...încheie.

Îi dau aprobator din cap neputând sa mai scot nici un cuvânt în timp ce simt cum obraji îmi ard la propriu.Ma rog doar sa nu fi observat si el îmbujorarea mea.

-Din pacate în urma unor probleme destul de grave de sanatate a trebuit sa sufere o interventie chirurgicala complicata iar timpul de recuperare este nedeterminat asa ca am preluat eu frâiele companiei.De aceea si aceasta schimbare de "personal"...ridica niste ghilimele în aer cu subânteles.
Nu sunt pe placut tuturor.

Pe placul cui naibi nu esti,ma întreb eu în gând...dar probabil ca fosta secretara era si amanta tatalui sau si de aici schimbarea asta brusca de personal,analizez situatia rapid în cap.

-Credeti ca ma pot baza pe dumneavoastra domnisoara?spune facându-ma sa revin in prezent.

Ma uit la el ridicând o sprânceana.

-Faceti cumva misto de mine domnule,nu cred ca fața mea mai arata ca la douazeci de ani,am câtiva peste 30 si mai sunt si mama a doi copii.

Se ridica în picioare iar eu privesc acest vis frumos din fata mea cum se apropie si ma cuprinde de mâna.Ma ridica de pe scaun iar eu îl urmez vrajita.

-Nu s-ar spune...zâmbeste strengareste în coltul gurii...Felicitarile mele doamna,aratati fascinant,cred ca sotul este extrem de mândru.

-Sunt divorțata...îl informez.

-Atunci se pare ca fostul sot este un fraier.

Zâmbesc satisfacuta si multumita de compliment,de aceeasi parere eram si eu în privinta asta.

Se îndeparteaza putin ajungând în dreptul unui minibat.

-Scotch?!
Întreaba în timp ce aseaza pe tava doua pahare.

-Nu multumesc,nu beau în timpul zilei.

Umple unul dintre ele pe jumatate si arunca doua cuburi de gheata din frapiera.Îmi face semn sa îl urmez pe micul balcon al biroului.
Privelistea superba ma acapareaza cu totul iar comportamentul lui destins ma face sa ma simt relaxata în preajma lui.Îmi pun palmele pe balustrada aplecându-ma putin sa descopar mai mult din coapse si ma las pierduta în peisaj,el se sprijina de perete analizându-ma pe mine iar eu ma prefac ca nu-l obsev.

-Nu mi-ai raspuns la întrebare,ma pot baza pe tine?!

-Sunt deja angajata?!

-Din partea mea da.

-Fara alte întrebari,fara un C.V sau o scrisoare de recomandare?! Daca sunt vreo criminala în serie?!...schitez eu un zâmbet dupa ce întorc privirea spre el.

-De obicei citesc oameni din prima si stiu sa fac selectie iar tu îmi inspiri încredere si tocmai mi-ai spus ca esti mama posibil sa poti ucide dar exclus sa omori pe cineva fara motiv,poate doar cu prezenta ta fermecatoare.

E aici te-ai ars prietene pentru ca eu venisem cu cele mai negre ganduri.

-Cu siguranta poti avea si da te poti baza pe mine...îi raspund într-un tarziu.

Doar am venit sa te distrug continui propozitia în minte si îi zâmbesc frumos.
Întinde mâna si încheiem pactul...eu cu îngerul iar el cu diavolul.

-Ne vedem mâine,treci pe la receptie sa îti iei programul iar mâine o sa îti arat biroul tau si poate te mai relaxezi si ne cunoastem mai bine.Îmi place sa am o relatie buna cu angajatii mei.

Înclin din cap,ma rasucesc pe calcâie si o iau spre iesire.Îl mai privesc o data înainte sa închid usa,el ramasese pe balcon cu paharul de scotch în mana privind în gol.

Trec pe la receptie iar aceeasi fata draguta îmi întinde un dosar,îl iau si ma grabesc spre lift parca vrând sa ies cât mai repede din bârlogul lupului.

În timp ce cobor si revin la realitate îmi dau seama ce am facut...Daniel avea un plan dar care acum nu mai era plauzibil,simteam ca totul se naruie.Nu aveam cum sa ma razbun pe um om care nu mi-a facut nimic.
Maine îl voi suna si îi voi spune ca m-am gandit mai bine si voi refuza oferta iar Dani poate sa faca ce vreau cu planul lui...poate sa si-l îndese în fund.