Destine furate

Capitolul 11

Acasa ne-am întors seara tarziu,Ari intrase în vacanta asa ca am profitat de întraga zi.
Am explorat împreuna prin padure,am pescuit cu el în timp ce Miky a dormit în aer liber,am facut un picnic pentru noi trei apoi am stat sa privim norii si ne-am dat cu parerea cu ce ar semana.Pe seara ni s-a asternut în fata ochilor cel mai frumos apus iar cand s-a întunecat am admirat cerul senin si plin de stele stralucitoare povestindu-le despre constelatii.
Nu ne venea sa mai plecam de acolo dar eu trebuia sa fiu la munca dis de dimineata.
Ziua asta m-a facut sa îmi schimb perspectiva asupra vietii si sa iau o hotarâre referitoare la drumul pe care voi merge încontinuare.

Miky adormise în masina asa ca o ridic în brate si îi fac semn lui Arian sa deschida usa.Dupa ce o voi pune în pat o sa ma ocup si de restul.
Daniel statea pe canapea,cand ma vede se ridica si o i-a pe Miky din bratele mele.

-O duc eu în pat...spune sarutându-ma încet si intra cu ea în camera.

Ramân pentru un moment blocata,se purta de parca nu s-ar fi întamplat nimic iar comportamentul asta ma bulversa extrem de tare.
Cand eram gata sa renunt si sa plec el devenea brusc acel om bun si întelegator facându-ma sa cred ca am nevoie de el în viata mea.
Totus am evitat sa îi mai tin companie si dupa ce Arian a plecat la culcare eu m-am retras în dormitor.Dupa baia lunga m-a luat somnul imediat.

-Buna dimineata draga mea.
Vocea lui ma face sa ridic instant capul de pe birou.

Desi dormisem bustean mai obosita ma trezisem.Cand am ajuns la birou m-am strecurat fara sa fiu vazuta si am încercat pe cât posibil sa fiu invizibila pentru restul lumii.

-Sa înteleg ca ai avut un weekend agitat?!

-Buna dimineata...îi raspund la salut.Nu,am avut un weekend chiar perfect, în mare parte...zic amintindu-mi si de micile incidente.

-Vrei sa îti aduc o cafea?!

-Ai face asta pentru mine?!

-Pentru tine as face orice...îmi spune zâmbind...Dar hai mai bine sa o bem împreuna.

Îi zâmbesc si eu si ma ridic lenesa de la birou.Îl urmez pe hol în tacere,o salut pe Miranda cand trecem prin drept receptiei.Aceasta ma priveste mirata,probabil ca nici nu stia ca sunt la serviciu.

-Doua cafele în roomfive...îi spune Mirandei iar aceasta rânjeste larg.

Eu ramân pe ganduri deoarece nu aflasem de aceasta încapere pana acum
Îmi face semn sa îl urmez pe celalalt culoar.În fata unei usi cu numarul 5 pe ea se opreste si ma priveste peste umar misterios apoi deschide usa si ma pofteste înauntru.

Intru si ma uit în jur,parea un loc bun de relaxare cu iz masculin,cu siguranta aici se afla bârlogul lui.
Interiorul cu pereti albi gazduia un fotoliu tip sezlong de citit asezat tenacic langa o mica biblioteca,aproape de fereastra înalta si strajuita de doua draperii grele din catifea bleumarin existau doua scaune de lemn cu tapiterie deschisa la culoar si o masuta de cafea iar pe peretele din dreapta un gen de vitrina în care se afla pahare de cristal si multe sticle cu bauturi fine.

-A fost camera unde se refugia tatal meu cand avea nevoie sa fie simgur,candva exista si un pat aici...zice zambind în coltul gurii.De cand am preluat conducerea este locul unde ma retrag eu uneori.

Ma întorc si îl privesc întrebatoare.De ce ma adusese tocmai pe mine aici?!

-Îti place?!