Destine furate

Capitolul 40

Daniel...

Viata mea seamana cu un vârtej de sentimente contradictorii,o tornada de interioara imi amesteca realitatea cu amintirile si am tendinta sa cedez.
Desi am iubit-o cu disperare pe fiinta ce sta acum în fata mea nu am reusit sa ma mai regasesc lânga ea.
Recunosc ca am fost orbit de ura si gelozie si nu am facut altceva decât sa o pedepsesc pe ea pentru greselile mele si a sfârsit în bratele celui pe care vroiam sa ma razbun.
Mi-am dat seama mult prea tarziu ca totul este în zadar si în disperarea de a o îndeparta de el si a o readuce mai aproape de mine, i-am distrus viata fara sa ma gândesc la consecinte.
Nu ma astep sa ma ierte ,chiar nu merit iertarea ei o data ce am înjosit-o atâta.Mi-am batut joc de ea atunci când ar fi fost în stare sa îsi scoata sufletul si sa mi-l întinda pe tava ,dar o speranta launtrica mocneste în mine de fiecare data când o vad.

Astazi însa orice gând am avut s-a spulberat când i-am vazut burtica abea crescuta.
O durere acuta m-a lovit din plin în piept si mi-am dat seama ca ea e fericita în bratele acelui barbat si o merita iar eu merit sa sufar pentru ca am pierdut-o,ca nu mai este a mea si nu va mai fi niciodata.

Plec pentru ca nu mai suport sa stau desi nu ar trebui,copii mei înca sunt aici si ma privesc cu fetele senine si triste în acelas timp.
Ei m-au iertat ,au avut puterea sa stearga cu buretele tot ce s-a întamplat.
Le-am cerut iertare de fiecare data când ne-am întalnit pentru ca regret...regret tot timpul pierdut si toate noptile în care nu am fost acolo sa le spun "Noapte buna".
Regret zilele în care nu am fost în stare sa le sterg lacrimile de dor care le patau obrajii.
Acum stiu ce înseamna dorul,îl simt în fiecare zi si noapte când ma întorc în casa pustie si ma culc singur între patru pereti ,în patul gol,în fostul ei dormitor.
Si de ea mi-e dor,as vrea sa îi mai simt caldura trupulului si a buzelor pe pielea mea,sa o descopar printre asternuturi si sa o gust asa cum nu am mai gustat-o de mult.
Uneori o vad ca o fantasma în visele mele dar dispare imediat.A ramas doar intiparita adânc în gândurile mele.

Azi venisem la cabana cu gânduri bune,îi cumparasem baiatului meu un cadou special pentru ziua lui iar fetitei mele ceea ce stiam ca îi place.Îmi facusem curaj sa îi cer iertare si îi cuparasem si ei florile preferate dar nu i le-am mai dat,am plecat...am plecat ca un lasi când i-am citit fericirea pe chip pentru ca ma durea al naibi de tare.
Am condus ca un nebun pâna acasa,acea casa în care parca ieri era plina de vocea ei si râsetele colorate ale copiilor nostri.Florile nu le-am aruncat,stau acum într-o vaza asezate frumos pe masa,sa îmi aduca aminte de ea, pentru ca asa îi placea, ca livingul sa fie mereu învaluit de mirosul lor.

Trag tare aer în piept si arunc paharul de Jack ce îl tin în mâna.Acesta izbindu-se de perete iar lichidul se împrastie pe jos si cioburile sar peste tot.Nu mai beau de mult,nu stiu ce o fi fost în capul meu sa încerc iar.

Scot telefonul si apelez numarul avocatului meu.Dupa mai multe bipuri îi aud vocea.

-Salut Daniel,ce s-a întamplat?

-Vreau sa îmi retrag plângerea...îi zic cu glas stins stergându-mi cu dosul palmei lacrima ce ni se prelinge pe fata.
Renunt la proces.

-Esti sigur de asta?...ma întreaba el cred ca socat de ce aude.

Eram atât de pornit sa o fac sa sufere încât nu am observat ca de fapt copiii mei sunt cei care sufera mai tare.

-Da,sunt sigur de asta...raspund raspicat.

-Ok,mâine ma duc la judecatorie si retrag dosarul.

-Multumesc ...îi spun si închid imediat.

Ma asez pe canapea pentru o secunda dar nu zabovesc mult pentru ca aud soneria de la usa.Când o deschid ramân un moment fara replica când vad cine se afla în fata mea.

-Buna...mi se adreseaza ea.

-Nu ma asteptam sa vi.

-Nici eu nu am crezut ca voi avea curajul necesar...îmi spune.

-Si totus ce te-a facut sa apari la usa mea?...insist eu.

-Ceva ce o buna prietena mi-a zis cândva...zice zâmbind si îmi dau seama ca este chiar frumoasa.

-Ok ,intra...si ma dau la oparte lasându-i loc sa treaca.

Poate ca ea nu o va înlocui niciodata pe Oana în inima mea dar merita sa încerc sa îmi refac viata,mai ales când m-am lamurit ca ea a mers mai departe.
Prezenta Mirandei aici ma face sa ma simt mai linistit.
Desi nu o vad înca ca pe o potentiala iubita îmi place sa fie în preajma mea,îmi da o stare de bine veselia cu care abordeaza fiecare subiect si felul cum stie sa ma asculte atunci când îi povestesc ce ma apasa.Ne-am întalnit de cateva ori întamplator si am ramas la o cafea,dar nimic serios, de aceea ma si mir ca este aici.

E o fata buna si de treaba si sper ca pe viitor sa am mai multe sentimente pentru ea,poate merita sa încerc.
Tot ce mai conteaza acum este sa redevin eu, omul de alta dat, în primul rând pentru mine si pentru viitorul meu.
O sa încerc sa fac lucrurile cum trebuie si sa am mai multa grija ca fiintele ce le iubesc cel mai mult pe lume sa nu îmi simta lipsa.Sa închei o data pentru totdeauna razboiul început din orgoliu.
Sper ca Oana sa accepte ceea ce am de gând sa îi propun si de dragul copiilor nostri sa pot face parte din viata lor cât mai mult posibil,pentru ca fara ei ...eu sunt nimic....