Capitolul 29

967 62 0
                                    

Doua saptamâni mai tarziu....

Vladimir Iordache

Desi nu ma asteptam starea tatalui meu se tot înrautatea de la o zi la alta si trebuia sa ne asteptam la orce.
Slabise mult,era de nerecunoscu,la fel si mama care îsi petrecuse ultimul timp doar în spital.

-Ce a zis doctoru Jesi?...o întreb pe sora mea dupa ce iese din cabinetul accestuia.

-Tata are nevoie de un transplant de ficat,l-a trecut pe lista ca prioritar deoarece e o urgenta dar este greu de gasit un donator compatibil?

-De ce?...zic indignat.

-Din cauza RH-ului negativ,este destul de rar...ma lamureste ea.

Îmi frec tamplele obsesiv,daca puteam îi donam chiar eu dar nici unul din familie nu eram compatibil cu el,amândoi mostenisem grupa de sange si toate cele de la maică-mea.

Intru în rezerva si îl gasesc singur.

-Vladimir te rog sa te apropii...si îmi face semn cu mâna acoperita de fire ca si întregul corp.

-Unde e mama?

-Am trimis-o sa manance ceva,de nu vrea sa se usuce aici lânga mine.

-Si te-a ascultat?...zic uimit ridicând o sprânceana.

-Crezi ca a avut încotro...încearca el sa râda dar totul se termina într-o tuse seaca.
Ma duc aproape de pat si îmi trag scaunul langa el.Îmi face semn sa ma aplec ,cu siguranta nu dorea ca discutia dintre noi sa fie auzita de cineva.

-Sunt pe moart...îmi sopteste.

-Termina cu prostia asta...aproape ca ma rastesc.

-Vladimir,asculta cu atentie ce îti spun,zilele mele s-au terminat.

Deschid gura pentru a spune ceva dar ma întrerupe.

-Stiu ce a zis doctorul,a discutat deja cu mine despre posibilitatea unui transplant dar sperantele sunt aproape nule,m-am împacat cu ideea.

-Tata....

-Șșșș....lasa-ma sa termin...ma apostrofeaza.Am o rugaminte,de fapt este un lucru ce tot ma apasa de mult timp.Te vad neferici si stiu ca e din cauza mea.

-Nu ai tu nici o vina...reusesc sa spun.

-Ba da am,daca nu le-as fi facut atât rau poate ca te-ai fi întalnit cu fata aceea în alte circumstante si ai fi fost fericit...dar nu asta este important...continua.
Vreau sa îmi cer iertare,vreau sa îi spun ca îmi pare rau pentru tot si vreau sa auda din gura mea.

Ramân cu gura cascata,deodata "femeia aceea'' devenise pentru el "o fata"si nu îmi venea sa cred ca vroia ca Oana sa vina aici?!

-Te rog,e ultimul lucru pe care mi-l doresc si pot sa mor împacat.
  
Îi dau apobator din cap ca o promisiune cand o vad pe mama intrând si ies încercând sa fac tot posibilui sa îi îndeplinesc dorinta.

-Jesi eu trebuie sa plec,am ceva de rezolvat.

-Ok...zice si o urmeaza pe mama în salon.

Destine furateUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum