Destine furate

Capitolul 36

Bat din picior nerabdatoare în timp ce astept rezultatul.
Am înfulecat si ultima bucatica din prajitura când telefonul ma anunta ca am primit un mesaj,ma ridic brusc si luându-mi la revedere de la Jesica ma îndrept spre locul de unde puteam sa le ridic.

Deschid mesajul în drum si ramân putin pe gânduri.Nu ma asteptam la asta.

Doamna Voiculescu va rugam sa va prezentati la cabinetul domnului doctor Ionașcu.Urgent.

Puti speriata de cuvântul "urgent" urc în lift si apas butunul etajului.
Cand usile se deschid îl vad pe domnul doctor care ma astepta în hol cu niste foi în mâna.

-Bine ca a-ti venit atât de repede,urmati-ma.

Tacuta merg în urma lui strângându-mi geanta la piept.O emotie îmi strabate întreg corpul dar si o urma de spaima ma încearca.
Intru în cabinet si ma asez pe binecunoscutul scaun.

-Deci?!...întreb nerabdatoare.

-Va voi spune în scurt timp...zice dupa ce mai analizeaza o data foile si cauta ceva în calculator.

Asteptarea lui devenea enervanta si palmele încep sa îmi transpire.

-Doamna Voiculescu sunteti compatibila cu domnul Iordache....începe el.
O Jesica bine ai venit si tu,intra.

Îmi întorc capul si o vad pe aceasta apropiindu-se de noi cu privirea atintita catre mine.

-Ce se întampla aici?...întreaba ea.

-Va cunoasteti?!...se mira doctorul.

-Oarecum...balmajeste Jesica.Pot sa spun ca este fosta sau actuala iubita a fratelui meu,nici eu nu stiu exact...zâmbeste ea la mine.

Doctorul se uita nedumerit la mine,apoi la ea.Ofteaza cu subânteles,era vizibil deranjat ca omisesem sa îi zic acest mic detaliu însa altceva ma macina pe mine,vroiam sa stiu rezultatul final.Pot sau nu sa îi donez din ficatul meu lui Iordache.

-I-a un loc si tu....o grabeste.Acum ca va cunoasteti si nu mai trebuie sa fac prezentarile...zâmbeste el...as putea sa continua?

Eu cred ca eram cea mai nerabdatoare sa îl aud ce are de spus.
Jesica îsi trage scaunul ce era asezat la perete aproape de mine si înca ma privea suspicios.

-Tatal tau este compatibil cu doamna aici de fata.

Jesica ridica mâinile la gura uimita si vad cum lacrimi încep sa îi joace în ochii.În urmatoarea secunda ma strânge în brate atât de tare încât simt ca ramân fara aer.

-Scuza-ma...zice cand ma aude gâfâind încet.M-a luat valui.

Între timp doctorul ne atrage atentia tusind scurt.

-Nu vreau sa va bucurati prea tare...ne taie el elanul.Exista totus o veste buna si una rea în toata povestea asta.

Si uite cum încep din nou sa îmi framânt mâinile în poala din cauza suspansului în care doctorul Ionașca înca ne tine pe amândoua de data asta.

-Sper ca nu am întarziat prea mult...se aude o voce cunoscuta din cadrul usii.Ce am pierdut?

Întorc capul spre directia usii mai mult mecanic pentru ca vocea lui draga inimii mele era inconfundabila si o emotie si mai mare ma cuprinde cand îi vad fata senina.
Era singura persoana care mai lipsea ca show-ul sa fie complet,ma gandesc eu.
Doctorul se rezuma doar prin ai face semn sa intre.
Se apropie rapid si ramâne în picioare în spatele nostru sprijinindu-si o mâna de unarul meu si una de cel al Jesicai.
Ridic usor capul si îl privesc în timp ce prin corp îmi trec impulsuri nervoase.El îmi face cu ochiul si ma strange usor de umar încercând sa ma calmeze.
Oarecum nu îsi punea nici un semn de întrebare ce cautam eu aici,stiind ca am venit la spital pentru niste banale analize.