Destine furate

Capitolul 44

-Trezirea frumoaso ai vizitatori...îmi spune o voce soptita la ureche si stiu ca este glasul dulce al iubitului meu.

-Cât este ceasul?întreb vrând sa deschid ochii dar nu reusesc.

-Este aproape dupa amiaza.

-Ce?!zic si sar ca arsa dar taietura de pe abdomen ma face sa ma potolesc imediat.

Casc ochii larg si îl vad pe Daniel cum sta sprijinit de tocul usii cu un ursulet de plus într-o mâna si cu un buchet de flori în cealalta.

Îmi zâmbeste în coltul gurii în timp ce se apropie de cei doi.

-Asta e pentru tine..i se adreseaza lui Ilan si îl saruta pe mânuta.

Ciudat,Vlad nu a reactionat cu nimic ba din contra îl vad chiar bucuros de prezenta lui aici...ceva e înneregula,ori am înebunit,ori ceva s-a întamplat cât eu am fost plecata pe cealalta lume îmi spun în minte.

-Dar tu de când stii sa schimbi scutece?...ma adresez lui Vlad în timp ce ma asez usor pe marginea patului.

-Daniel m-a învatat.

Wtf...am lipsit cam mult,cum de sau întamplat toate astea într-un timp atât de scurt?

-Astea sunt pentru tine...spune Daniel si dupa ce îmi întinde buchetul ma saruta pe obraz si toate astea sub privirea calma lui Vlad.

Pentru un moment ramân tacuta si analizez situatia din priviri.

-Cum te simti?

-Cred ca mai bine...îi raspund.

-A dormit bustean...mai rau ca Ilan care s-a mai trezit sa manance,dar Oana, întreaga noaptea nu a schitat nimic.

Dupa terminarea frazei acestia încep sa râda zgomotos la afirmatia facuta de Vlad.

-Uneori asa doarme...confirma el.

-Ce glumeti sunte-ti amâmdoi...fac eu mutre.

-Iubito eu ma duc sa iau biberonul cu lapte petru pitic,este ora mesei.Va las.

-Ok...zic mirata si îl fixez cu privirea pe Daniel.

Dupa ce Vlad iese pe usa deschid gura sa pot spune ceva dar Daniel mi-o i-a înainte.

-E un barbat bun,îl meriti.Imi pare rau ca eu nu am stiut sa te apreciez la adevarata ta valoare decât dupa ce te-am pierdut.

-Si tu esti un barbat bun si cu siguranta o sa îti gasesti pe cineva care sa îti redea încrederea în tine.Esti si un tata bun sa nu uiti asta...îl asigur.

-Cred ca persoana de care vorbesti se afla deja în viata mea...spune si usa se deschide.

Ramân cu gura cascata când vad cine intra.

-Oanaaaaa...striga nebuna mea prietena si aproape ca sare la mine în brate.

-Usurel Miranda...înca se reface o atentioneaza Daniel.

-Scuze,scuze ...îmi spune rânjind si ma pupa pe obraz.Mi-a fost atât de dor de tine.

-Si mie.
Zic si imi încolacesc bratele dupa gâtul ei tragând-o mai apoape.

Între timp apare si Vlad cu Ilan în brate.Miranda se desparte de mine si fuge lânga Daniel care probabil din respect pentru mine s-a abtinut sa îl sarute,doar si-a împletit degetele cu ale lui.

Vlad se apropie si îmi pune bebelusul în brate.Acesta îmi surâde dragalas iar eu ma sfarâm de drag pe dinauntru.

-Cred ca i-a fost dor de mama lui...îmi sopteste iubitul meu si se aseaza langa noi.

Iar pe mine ma rascoleste dorul de cei doi care stiu ca ma asteapta acasa si abea astept sa îi am în brate pe toti trei ca sa pot sa fiu întreaga.

Miranda si Daniel ne privesc si vad  lacrimi stralucind în ochii ei ,lacrimi pe care încearca sa si le sterga pe furisi.
Stiu ca se bucura pentru mine si din aceasta clipa mai stiu si ca vom fi o familie mare si fericita pentru ca si ea îsi doreste multi copii.
Tare ma bucur ca sunt împreuna si mi-a ascultat sfatul.Acum fiecare are o familie si suntem fericite atunci cand ne privin în ochi persoana iubita.Eu stiu ca am facut cea mai buna alegere dar nici ea nu v-a regreta.Daca ajungi sa îl cunosti pe Daniel îti dai seama ca are un suflet bland.
Pe toti ne mai schimba ura si ranchiunea si facem lucruri oribile fara sa vrem dar important este ca într-un final a ales sa le lase deoparte si sa revina pe drumul cel bun.

Ce îti este si cu destinul asta,la început viata mea a fost perfecta,eram mama a doi copii Arian si Mikaela si sotia unui barbat de afaceri influent si ma vedeam îmbatrânind asa.
Nu mi-am închipuit niciodata ca viata va lua o asemenea întorsatura si ma va purta pe alte cai.
Barbatul care am crezut ca îmi este predestinat de fapt avea o alta jumatate iar omul pe care vroiam sa ma razbun îmi era sortit mie sa-l iubesc.

Ura s-a transformat în dragoste,invidia în prietenie iar dusmania în familie si cel mai important cu totii am înteles ceva din asta,ca atunci când soarta îti este scrisa nu poti sa faci nimic altceva decât sa o urmezi.

Acum sunt mama a trei minuni,am în suflet si în brate un barbat demn de admirat si în jurul meu prieteni de nadejde si îi multumesc lui Dumnezeu pentru asta.