Destine furate

Capitolul 14

Intram pe portile uriase din fier forjat direct pe aleea pietruita ce ducea în fata restaurantului,cand masina se opreste,el coboara si ca un adevarat gentleman ma ajuta sa cobor si eu.Gesturile lui ma topeau la propriu pentru ca îmi dovedeau cat de bine educat si crescut este.
Verisoara acestuia ne întâmpina vesela,aproape ca ma da la oparte sarindu-i în brate si îl saruta pe obraz.

-Hei ,bine a-ti venit,va asteptam...ne zice zâmbind...Natalia îmi pare bine...si îmi face subtil cu ochiul.

-Oana...încântata...ma prezint scurt.

-Urmati-ma,va voi duce la masa voastra.

Tipa elegant îmbracata într-o rochie alba din matase vaporoasa si cu o orhidee de aceeasi culoare în parul brunet si bogat parea foarte entuziasmata de prezenta lui,cu siguranta ca era varul preferat.

-Aici va puteti aseza cand vi se deschide apetitul,bufetul este în directia aceea,ringul de dans cred ca îl vedeti iar orice bauturi doriti doar chemati personalul...explica ea si ne pune repede cate un pahar de sampanie în mâna cand ospatarul ajunge în dreptul nostru cu tava.

Îl ciocneste de ale noastre si dispare prin multime.Ma sinteam putin stinghera pentru ca Vlad era singura persoana pe care o cunosteam asa ca am dat paharul de sampanie peste cap pentru mai mult curaj si l-am schimbat cu unul plin cand ospatarul a trecut din nou prin dreptul meu.

-Usurel draga mea...îmi zice Vlad rânjind.

-Ce?!
Întreb nedumerita.

-Nimic...si înclinând paharul face acelas lucru.

Ma i-a de brat si începem sa facem slalom printre invitati salutând în stânga si în dreapta.Dupa putin timp ajungem în ceea ce se numea gradina.
De aici aveai o priveliste superba catre lac si tocmai ce soarele era gata sa apuna si îsi varsa ultimile raze rosiatice în apa cu valuri marunte facând-o parca sa i-a foc,totul arata minunat.
Privim amândoi apusul tacuti apoi o doamna foarte sofisticata îmi atrage fara sa vreau atentia deoarece ne tot facea semn cu mâna.Purta o rochie cu bretele de culoarea cuprului dintr-un satin delicat.Ne apropiem si mai mult iar langa ea o vad si pe blonda superba din acea zi.
Vlad ma strange si mai tare de mâna si ma conduce catre ele.Simteam cum inima mi-o lua la galop.Cand ajungem în dreptul lor acesta îmi da drumu si cu un gest elegant o saruta pe obraz pe doamna care nu avea mai mult de 50 de ani si pe blondina.De aproape îti dadea impresia ca este o femeie severa,chipul cu riduri fine îi trada varsta dar daca ai fi vazut-o de la spate ai fi zis ca este o adolescenta la cat de bine arata si se vedea ca este mândra de asta.

-Mama,ea este Oana...ma prezinta fara alte detali.

Se uita la mine masurându-ma din cap pâna în picioare de parca avea deja un tipar bine stabilit si eu nu ma prea încadram.

-Încândata...zic si zâmbesc putin fortat.

-Jesica sora mea...face el prezentarile mai departe si rânjeste cand îmi arata spre directia blondei.

Da din cap si acelas lucru îl face si eu rasufland usurata.O bataie pe spate îl face pe Vlad sa se întoarca,îmi îndrept privirea la barbatul ce tocmai sosise si un val de apa rece simt cum ma izbeste.
În sfârsit domnul Iordache îsi face aparitia în fata mea.Parul carunt,aproape alb îl face sa para mai batran dar postura de om înstarit si masculinitatea nu îl parasise.Vlad semana tare mult cu el la aspectul fizic si îi mostenise si culoarea ochilor.

-Cu cine am omoarea...zice în timp ce întinde mâna catre mine cu privirea pofticioasa iar pe cealalta o sprijina de umarul lui Vlad.

Ma uit la el de parca vad o fantoma si ma tem sa ma atinga,îmi dadea impresia ca pe tot ce pune mâna distruge.Si-o retrage usor cand observa ca nu am nici o intentie si zambeste iritat.

-De parca nu ai stii...spune repede Vlad vazând situatia stânjenitoare.
-Hade-ti sa bem ceva...adauga apoi si o i-a pe mama si sora lui de dupa gat entuziasmat.

Eu ramân pe loc,dupa ce face un pas mai aproape de mine,Iordache se apropie de urechea mea si îmi sopteste.

-Mi se pare ca te cunosc de undeva.

-Nu cred ca aveti de unde...spun repede dar un flesh îmi apare în minte.
Cu seara în care,dupa ce Daniel încheiase parteneriatul cu firma lui venise la noi acasa pentru niste acte iar eu dadusem buzna în birou lui nestiind ca este cu cineva.
Nu apucasem nici macar sa îl observ deoarece iesisem la fel de repede cum am intrat dar am impresia ca mosul are memorie buna.

-Oricum se pare ca fiul meu are gusturi date naibi...adauga el.

Ma prefac ca iau afirmatia lui ca pe un compliment si nu ca pe o remarca si îi multimesc frumos.

-Cred ca mi s-a facut foame...spun si grabesc plecarea mea de langa el,nu stiu ce avea sa îmi iasa pe gura daca mai stateam.

Ajung în dreptul bufetului si îmi pun pe farfurie cateva aperitive.Nu aveam pofta de nimic dar in caz ca ma mai intalnesc cu cineva îmi puteam justifica disparitia.Ma indrept spre masa si inainte sa apuc sa ma asez pe scaun mama lui Vlad îsi face aparitia.

-Stai jos...îmi ordona pe un ton impunator.

Ma asez si o privesc nedumerita dar si putin furioasa,cine se credea sa îmi dea tocmai mie ordine?!

-Vreau sa ma asculti cu atetie,nu stiu ce i-ai facut fiului meu de l-ai zapacit de cap dar cu mine nu îti merge.Nu te uiti la el ca este înca un copil pe langa tine ce naiba...Ar trebui sa te gandesti de doua ori inainte sa intri in patul si viata lui mai ales ca si tu esti mama de baiat.

Ridic o sprânceama întrebatoate.

-Hai nu mai face pe mironosita pentru ca el imi spune tot,stiu ca esti divortata si ai si doi copii,de aceea ,fiul meu nu are nevoie de asa ceva.

-Cred ca a-ti înteles gresit,între mine si fiul dumneavoastra este ceva strict profesional.L-am însotit azi pentru ca...si nu apuc sa termin fraza ca ma întrerupe.

-Ai face bine sa ramâna asa....Daca nu o sa îl lasi în pace o sa fac în asa fel încat sa zbori din firma aia dându-ti singuta demisia.

Se ridica rapind cand îl observa pe Vlad venind spre noi ,îsi afisaza pe buze un zâmbet fals si cu glas mierlos adauga.

-Mi-a parut extrem de bine sa te cunosc Oana...apoi îsi saruta fiul pe obraz si i se alatura ficei si sotului ei la masa alaturata.

Cu un nod în gât si cu lacrimile ce cu greu mi le stapâneam ma ridic si trec rapid pe langa Vlad.

-Unde pleci...striga acesta dar nu mai am glas sa îi raspund.

Vad doar ca atunci cand trece prin dreptul mamei sale aceasta îl prinde de mâna dar nu se lasa retinut si merge mai departe alergând dupa mine.

-Te rog stai puti...zice cand ma ajunge din urma.

-De ce as mai sta,mama ta a fost destul de clara...zic pe un ton raspicat...Si are dreptate...continui iar o lacrima se prelinge pe obraz fara sa vreau.

-Gresesti...
Spune si ma cuprinde în bratele sale stergându-mi cu degetul dâra uda.
-Locul tau e langa mine...îmi sopteste si buzele lui le atinge pe ale mele în cel mai dulce si hipnotizant sarut sarut.