Destine furate

Capitolul 42

Ma trezesc pe un pat de spital cu multa zarva în jurul meu.

-Domnule doctor si-a revenit...spune asistenta ce îmi regla branula în mâna.

-Cum te simti Oana?...ma întreaba doctorul.

-Sunt mai bine...cred.Ce s-a întamplat?

-Nu îti amintesti nimic?

-Foarte vag...cred ca Daniel m-a gasit.

-Da.Daniel te-a adus aici si bine ca te-a gasit la timp altfel se sfârsea rau.

-Cum e bebelusul?întreb disperata.

-Nerabdator sa vina pe lume...îmi raspunde cu un zâmbet linistitor.

-Si Daniel?

-Asteapta afara,e la fel de înspaimântat ca de fiecare data...încearca sa glumeasca el.

În gând îmi vine chipul lui Vlad si încep sa realizez cât o fi de speriat asa ca îl rog pe doctor sa îl contacteze.

-Dar sa nu îi spuneti ca este ceva grav,deja ma simt mai bine.Doar sa vina ca sunt aici.

Îmi da aprobator din cap si înainte sa iasa pe usa îi da câteva indicatii asistentei.

-Cheama anestezistul si pregateste-o de nastere.

-Cezariana?...întreaba ea iar eu ma cutremur.

-Nasc normal cu orice pret ...zic.

-Ai auzit-o...continua doctorul si paraseste încaperea.

Asistenta ma ridica usor în fund si ma pune sa ma aplec tinându-mi mâinile între picioare.Un tremur intens si greu de controlat îmi pune stapânire pe întreg corpul.

-Linistiti-va este doar un calmant...ma asigura ea.Contractiile vor deveni din ce în ce mai puternice si mai dureroase.

-Cunosc procedura,sunt la a treia nastere...o atentionez.

-Ma scuzati,pareti destul de tânara.Eu sunt noua in acest spital iar domnul doctor a dorit sa ma i-a în echipa lui ca stagiara.

Are si de ce îmi zic în gând,stiu ca Octavian este divortat de câtiva ani buni iar tipa pare foarte draguta si pe lânga asta arata destul de bine.

Dupa ce termina ma întind din nou iar ea îmi acopera o parte din corp cu un cersaf.Fiecare contractie devine din ce în ce mai intensa si apare la un timp relativ scurt semn ca bebelusul meu nu mai are rabdare.Îmi mângâi usor burta si încerc sa îmi reglez respiratia pentru ca le voi simti din plin pâna ce injectia îsi va face efectul.

Nu dureaza mult si doctorul se întoarce,de data asta urmat de Vlad.
Când îl vad parca toata teama din mine dispare,omul asta ma linisteste doar prin simpla lui prezenta.
Ochii lui senini ma privesc ca pe cea mai de pret comoara,se apropie de mine si cu buzele umede îmi saruta gura încet si începe sa îmi dezmierde urechea cu vocea lui calda.

-Acum ca suntem în formula completa,ne apucam de treaba?...întreaba Octavian în timp ce îsi trage mânusile sterile în mâini.