Destine furate

Capitolul 26

Vladimir Iordache

Femeia asta ma scoate din minti,nu poate sa înteleaga ca am propria mea viata si mi-o fac dupa bunul plac,nu traiesc cu cine vrea ea.

Ma îndrept furios catre ea dupa ce aud scârtâitul de roti din spatele meu.Stiam ca nu am nici o sansa sa o opresc pe nebuna mea sa nu plece atâta timp cat mama este aici asa ca atunci cand ajung în dreptul usii mai ca îi dau brânci în casa.

-Ce cauti aici?!...ma rastesc gesticulând nervos.

-Vlad...striga la mine mustrator.
Ai putin respect.

-Eu am respect mamă,dar tu ai?!

Ramâne privindu-ma aspru,cu siguranta o deranja întrebarea.

-Sa îti fie clar,târfa aia nu are ce sa caute aici.

Simt cum îmi sare tandara si ma stapânesc cu greu sa nu rabufnesc mai grav.

-Oana nu e nici o târfa si ca vrei sau nu este iubita mea si viitoarea mea sotie.

-Poate peste cadavrul meu...

-Pune-ma la încercare.

Cand îsi da seama ca nu glumesc si vorbesc cu toata sinceritatea,îsi îmbuneaza figura si tonul  glasului.

-Fiule,ceea ce o sa îti spun o sa îti schimbe parerea...zice în timp ce se apropie de mine si îmi mângâie obrazul.Femeia asta e un diavol,sotul ei ne-a spus asta.

Ramân putin uimit,se pare ca Daniel mersese mult prea departe de aceasta data.

-Dar sotul ei nu v-a spus ca o maltrata?!Sau nu v-a povestit ca slava Domnului am ajuns la timp înainte sa faca o nebunie si poate sa o si omoare?!

Ramâne tacuta si îsi da seama pe loc de ceea ce tocmai facuse.Îmi ruinase viata în adevaratul sens al cuvântului fara sa stie macar.

-Mai bine pleci mamă,cred ca ai facut destule azi.

-Asculta la mine ,Valeria este singura femeie care te merita cu adevarat si mai ales ca va cunoasteti înca de mici,a-ti fost împreuna atâta timp e ca si cum ar face parte din familie.

-Între mine si Valeria nu mai e nimic de câtiva ani si nici nu o sa mai fie vreodata,nu am fost compatibili înca de la început si poate nu ti-a povestit si ca m-a înselat cu primul care i-a iesit în cale.

Se pare ca draga de Valeria onisese acest detaliu cand a fost sa se vaicareasca la maica-mea ca am parasit-o pentru ca aceasta ma privea foarte uimita.

-Uppsss...se pare ca nu.
Poate ca si Oana ar putea sa faca parte din familie daca i-ai fi dat o sansa...continui eu.

Fara sa ma mai priveasca îsi ridica poseta si dispare afara pe usa.

Nu pot sa descriu în cuvinte ceea ce simt.Cu siguranta mama i-a spus multe vorbe urâte iubitei mele si voi avea mult timp viată grea pentru asta.Sper doar sa aiba maturitatea necesara si sa înteleaga ca mama nu e o femeie rea,cum nici ea nu este.
Sunt prins între ciocan si nicovala acum.

Îmi arunc sacoul pe canapea si îi formez numarul.Primul apel a fost ocupat,al 2 -lea,al-3 lea,al 10-lea fara nici un raspuns.Ma apuc sa îi scriu un mesaj în care îmi cer scuze din tot sufletu pentru ceea ce s-a întâmplat dar nimic.Sun din nou însa telefonul este deja închis.