Destine furate

Capitolul 4

-Cum a fost,te-a acceptat?!

Vocea din cadrul usii ma face sa tresar,nici nu auzisem cand intrase...eram blocata în ganduri si vroiam sa îmi formulez bine discursul ce urma sa îl am cu el,sa îl fac sa înteleaga ca planul lui maret este o prostie.
Îl privesc peste umar si trag repede capodul pe mine,tocmai ce iesisem de la duș.

-Tu nu stii sa bati?!

-De parca e prima oara când te vad dezbracata...

-Nu este dar imaginea asta nu te mai intereseaza de mult asa cu nu esti nevoit sa o mai vezi.

Ofteaza si se apropie de mine,ma ocoleste si se trânteste în pat cu mâinile sub cap privindu-ma întrebator.

-A muscat momeala?!Parca si vad cum îi curgeau balele dupa decolteul tau...a facut sigur o laba mica dupa ce ai plecat...râde el.

-De ce asa o sa faci si tu dupa ce dispari?!...îi zic nervoasa.

Pufneste iritat si isi da ochii peste cap.

-Nu am venit ca sa ma cert cu tine,ai fost de acord sa ma ajuti,sa ne ajuti pe noi...acum tot tu esti ironica?!

-Am fost de acord dar nu mai sunt.
Îi zic hotarâta.

Se ridica brusc din pat ,ajunge lânga mine,ma prinde de încheietura mâini si ma trage spre el.

-Ti-a facut ceva,zi ca îl omor cu mâna mea.

Îmi zmulg mâna din strâmsoarea lui si ma dau înapoi câtiva pasi.

-Nu Daniel...prietenul tau Iordache nu a venit la interviu,de fapt acel Iordache cred ca plateste deja pentru faptele pe care le-a facut.

-Adica?!

-Se pare ca este destul de grav bonlav...

-Si-o merita...si atunci tu ce ai facut,cine conduce firma?

-Stiai ca are un fiu?!

Se uita la mine mirat.

-Nu,stiam doar ca are o fiica aproape de seama cu tine dar de baiatul lui nu mi-a vorbit niciodata.

-Ei bine el exista iar compania este pe mâinile lui asa ca planul tau nu mai are valabilitate.

Vad cum fata incepe sa îi radieze.

-Atunci este mai bine,vom împusca doi iepuri deodata,îi seduci fiul si îi distrugi si compania.Doua ghinioane în familia lui în acelas timp.

-Esti nebun...țip la el...Nu voi face una ca asta.

-Ba da o vei face,maine te vei duce la întalnirea cu el si vei fi la fel de senzuala ca azi.

-Tu esti constient ce îmi ceri?!Vrei ca eu o femeie de 36 de ani si mama a doi copii sa seduc un pusti de 29 de ani?

-Nu cred ca îti este greu,ai farmecul tau,esti sexy,emani frumusete si dorinta prin toti porii.

-Atunci tu de ce nu ma mai doresti?!
Zic disperata cu lacrimi în ochi.

La auzul acestei întrebari amuteste,se uita la mine de parca as fi o fantoma a trecutului apoi se întoarce si pleaca.

-Mâine o sa te duci...
îmi zice înainte sa trânteasca usa.

Lacrimile îmi curgeau siroaie,eram atât de nefericit si în ciuda a toate eu tot mai rezistam sa stau,sa accept tot ceea ce se întampla în jurul meu si sa cred ca exista o solutie.

Cand aud din nou usa deschizânduse îmi sterg repede obrajii si încerc sa îmi linistesc respiratia alerta.Arian se apropie de pat.

-De ce nu dormi la ora asta,ai patit ceva?!
Îl întreb cu mici suspiciuni.

-Iar v-ati certat?!

Îl chem mai aproape si îl trag la pieptul meu oftând.

-Mama poate ca Miky e prea mica sa înteleaga dar eu stiu deja ca voi doi nu mai sunteti împreuna de mult ,stiu ce înseamna un divort si vad de multe ori ca tu si tata nu mai împartiti aceleasi sentimente chiar daca încerci mereu sa te prefaci ca totul este bine...spune ridicându-si ochii spre mine.

Îi sarut crestetul în timp ce îmi dau seama ca micul meu Arian a crescut si a devenit baiat în toata regula.

-Daca nu esti fericita de ce mai stai cu el?!Noi o sa fim alaturi de tine oricum...continua el.

Nu stiam ce sa îi spun,ramasesem fara cuvinte si stiam ca nu îl mai pot minti.
Ma strange si mai tare în brate parca vrând sa ma întregeasca si sa îmi arate ca cineva în lumea asta ma iubeste neconditionat.Ma saruta încet pe obraz si se ridica.

-Sa te odihnesti...Noapte buna mama.

-Noapte buna puiul meu.

Dupa ce închide usa mii de gânduri îmi i-a cu asalt capul si sute de sentimente contradictorii îmi lovesc pieptul.Ma simteam ca prinsa într-un carusel din care nu ma puteam da jos...nu vroia sa se opreasca iar eu nu eram pregatita sa sar.