Destine furate

Capitolul 32

Vladimir Iordache

  Înaintam pe drumul ce ducea spre intrare tinâmdu-i de mâna cand Miky ma întreaba curioasa.

-Cu cine o sa stam,ne lasi singuri?

-Bineînteles ca nu printeso,o sa ramâneti cu mama mea.

Ma priveste nedumerita si continua în ciuda protestelor lui Arian de a o face sa taca.Avea caracterul mamei sale asta era clar.

-Este doamna care nu o place pe mami?

-Înceteaza Miky,nu vrei sa îl superi pe Vlad...insista Ari.

-Nu este nici o suparare...îi garantez eu.
Poate ca a fost putin suparata pe mama ta în ziua aia dar sa stiti ca pe voi va adora...continui sa explic pe întelesul ei.

-Atunci pot sa îi spun buni?!

Pustoaica asta este incredibila,în afara frumusetii ei angelice este deosebit de desteapta.

-Cred ca i-ar place mult.

O analizez cu privirea zâmbindu-i si îmi amintesc de discutia avuta cu mama în timp ce asteptam ca tata sa iasa din operatie.

~~~

"Nu stiu cum venise vorba de copii,stiam doar ca îsi doreste multi nepoti si ca Jesi care este mai mare si cu o relatie stabila de mai bine de 5 ani nu vrea nici în ruptul capului sa se marite si nici sa aiba înca mostenitori.

-Mi-ar place sa am nepoti...îmi spune ea dintr-o data.Mi-ar fi placut sa îi am deja,cred ca si tatal tau s-ar fi bucurat mult.Acum nu stiu daca va mai apuca sa îi vada vreodata.

Îi vad privirea pierduta si lacrimile ce îi juca în ochii caprui.Întoarce capul  spre mine si continua sa îmi spuna privindu-ma în ochi.

-Fetita aceea,as fi jurat ca este a ta daca te întalnea cu mama ei în urma cu 4 ani...Mi se pare ca nu are mai mult de 3 ani, nu?

Ramân putin pe gânduri si îmi aduc aminte de frumoasa mea Mikaela,despre ea vorbea.

-Da seamanam...zic iar ea continua.

-Cand am vazut-o am simtit ceva aici în sufler...îmi arata cu mâna spre pieptul ei.Parca m-as fi întors pentru un moment în timp si te-as fi vazut pe tine.Îmi venea sa alerg spre ea si sa o strang în brate dar nu cred ca mama ei ar fi fost de acord.

-Cu siguranta te-ar fi lasat...o asigur eu.

-Imi pare rau,poate ca am judecat situatia prea aspru...spune în timp ce îmi mângâie obrazul.Te-am facut nefericit.

-O sa îmi treaca...îi zic dar în suflet simteam golul lasat de Oana în urma plecarii ei.

-Sa stii ca atunci când i-am vazut pe cei doi,mi-a adus aminte de tine si Jesi cand erati mici.Chiar daca diferenta dintre ei este putin mai mare la fel de grijulie era si sora ta cu tine cand erai un prichindel,la fel si Arian cu sora lui,felul cum o tinea si cum era atent.
Zambeste ea si e prima daca când o vad zâmbind dupa toata situatia în care ne aflam.