Destine furate

Capitolul 12

Dupa o luna...

Restul saptamânilor au fost destul de linistite, la birou am avut prea mult de lucru ca sa mai bag în seama încercarea lui Vlad de a-mi atrage atentia.
Înca ma gandea la acea zi în care a avut curajul sa ma invite sa îi cunosc familia,oare ce o fi fost în capul lui?!
Pe o parte as fi vrut sa îi onorez invitatia pentru ca aflam cu cine am de-a face si în acest fel îl puteam cunoaste si privii în ochi pe adevaratul dusman,cel care mi-a frânt siguranta caminului,dar pe cealalta parte constiinta mea îmi tot spunea ca nu e bine sa ma implic mai mult.
Desi pe Daniel îl tot duceam cu zaharelul ca totul merge conform planului,nu era asa si începuse sa devina suspicios.
Vladimir nu merita sa sufere pentru ceea ce Iordache ne facuse noua si nu puteam sa ma razbun pe el fara nici un motiv,îmi aratase în prea multe feluri ca este mai bun decat pare si ca tine la mine si la principiile lui.
Eu nu era ca tatal lui,vroia ca asotiatii sai sa fie productivi si în acest fel si firmei SC.Construct îi veneau contracte pe banda rulanta.Se dezvoltase mult cu el la conducere si automat veniturile i se dublase...cred ca tatal lui era extrem de mândru acum si poate ca îsi daduse seama cat gresise ruinându-i pe altii.

Un ciocanit scurt în usa deja deschisa ma face sa ridic capul din teancurile de dosare aflate pe biroul meu.

-Pot sa vorbesc cu tine un minut?!..îmi spune serios.

Îl privesc pentru o clipa,nu stiu de ce prezenta lui îi aducea fluturi în stomac.

-Intra.

-Nu aici,poti veni la mine în birou?

-Ok,termin si vin,te grabesti?

-Nu,i-ati cat timp ai nevoie draga mea...îmi zâmbeste frumos si dispare asa cum a si aparut.

Fiind vineri ma gandeam ca are nevoie sa mai fac cate ceva pentru întalnirea de luni, ma grabesc sa asez dosarele în ordine si pornesc spre biroul lui.
Usa era deschisa asa ca intru fara sa mai bat.Ma astepta stand în fata geamului cu un pahar de scotch în mâna clatinândul pentru ca gheata din el sa se topeasca.

-I-a un loc.

Pare foarte serios si asta ma sperie putin.Ma asez pe scaunul din fata biroului iar el se aseaza pe scaunul lui trantind paharul cu zgomot pe lemnul masiv al blatului.

-Nu stiu cum sa îti spun...începe el putim agitat.

Da scaunul în spate si se ridica din nou în picioare,începe sa se plimbe prin birou frecându-si obsesiv palmele.
Era de rau...doar asta aveam în gând.Cu siguranta ma va concedia pentru ca nu am avut curajul sa îi raspund micilor avansuri subtile pe care tot mi le facea,ma va concedia iar Daniel va fi extrem de furios cand isi va da seama ca nu am facut nimic din ceea ce mi-a cerut...ma va parasi,cu siguranta va pleca.... aici o sa fie si sfarsitul meu...îmi tot ziceam în cap.
Deja ma treceau toate apele cand s-a apropiat de mine si cu gesturi fine îmi cuprinde mânile în ale lui.

-Oana te rog...ba nu, te implor de data asta pentru ca vreau sa accepti,vreau sa ma ajuti cu ceva foarte important pentru mine.Stiu ca nu ma ai la suflet asa cum as vrea eu si ca nu simti nimic pentru mine asa cum mi-ar placea sa stiu,dar macar din compasiune pentru un biet barbat sau din prietenie mai mult...Vrei sa ma însotesti la receptia de nunta a verisoarei mele mâine,nu am pe nimeni si nu as vrea sa apar chiar singur?

Fac ochii mari iar inima care îmi batea nebuneste în piept începe sa se calmeze usurel si bufnesc într-un râs isteric.
Se uita mirat la mine ridicând o sprânceana.

-Nu a fost o gluma sa stii...ma atentioneaza el.

Încerc sa ma potolesc si sa devin serioasa,ce gandeam eu si ce vroia el de fapt.

-Ai nevoie de un raspuns concret acum?!...glumesc cu el vazându-l destul de crispat.

-Pe buna,mai faci si misto de mine...zice si se departeaza.

-Pot sa îti dau un raspuns sigur asta seara ,daca voi avea cu cine sa îi las pe cei mici maine...îi zic zambind.

-Aaa,scuze am si uitat ca ai anumite atributii de mamica în afara programului...iarta-ma.

-Pot sa te întreb si eu ceva?

Înca aveam în gand o întrebare ce tot ma macina de cand îl vazusem în compania acelei blonde.

-Te ascult.

-De ce nu o inviti pe fata blonda cu care erai în acea zi cand ne-am întalnit întamplator pe terasa...era superba si parea mai tanara decat mine,cu siguranta ai face o impresie buna?!

Rânjeste pervers iar în urmatoarea secunda ma prinde de mana si ma trage în bratele lui.

-Esti putin geloasa sau mi se pare?!

-De ce as fi?!...zic în timp ce si eu eram în aceeasi dilema.

În acea zi chiar am fost sau mai bine zis  invidia era cea care ma rodea ca pareau sa fie foarte apropiati si ca putea sa îl atinga si sa îi vorbeasca fara menajamente.

-Nu stiu...de aceea te si întreb.

-Nu sunt...spun rastit dar nici eu nu ma credeam.

-Daca îmi acceptai invitatia de a-mi cunoaste familia poate aflai si cine este superna blonda...îmi sopteste la ureche tragându-ma mai aproape de el.

Sta atât de lipit de mine încât simt cum tot interiorul meu se zguduie.

-Nu ma intereseaza sa stiu ce faci în viata ta personala...reusesc sa spun cu glas înabusit de emotia ce mi-o dadea apropierea lui.

Ma slabeste din stramsoare abea cand telefonul suma insistent.Se grabeste sa raspunda dar nu inainte de a-mi sopti aproape de buze ca asteapta un raspuns afirmativ.
Plec din biroul lui val vârtej si nu ma mai opres decat atunci cand sunt la o distanta considerabila de el ca sa trag o gura mare de aer.
Barbatul asta îmi ravasa trupul si mintea atunci cand îsi propunea iar eu nu aveam forta necesara sa ma opun impulsurilor din inima mea.