Destine furate

Capitolul 17

Vladimir Iordache

Simtem cum ma rup în bucati si nu pentru ca fusesem înselat de un chip frumos ci pentru ca iubeam acest chip frumos.Mi se întiparise pe retina si îmi intrase adânc în suflet.
Chiar daca gândeam altceva acum, inima nu va putea sa înceteze sa mai simta curând.

O lasasem în spatele usii închise dupa ce am trântit-o cu atâta putere mai sa o scot din balamale dar stiam ca nu o pot lasa asa si din gând.Eram constienta ca durerea va persista pentru ca fusese în visurile mele si noptile îmi treceau mai usor gândindu-ma la ea.Stiam ca o pot revedea în fiecare zi si îi pot fi alaturi.
Îmi placea cu totul,râsul ei colorat,fata ei angelica,corpul sexy si apetisant,felul ei de a fi...era femeia ce visam de mult sa o întalnesc,sa o am....dar se pare ca m-am înselat cand am crezut ca am gasit-o deja.
Oana nu era decât o minciuna.

Merg pe aleea pavata cu pietre prin întunericul padurii si simt cum dezamagirea ma izbeste în valuri.Scot telefonul si vad multitudinea de apeluri de la maică-mea dar refuz sa o sun.În schimb apelez numarul soferului sa vina sa ma i-a.

-Da domnule...se aude de la celalalt capat al firului.

-Vreau sa ma duci acasa.

-Unde sunteti.

Ma întorc si zaresc o pancarda scrisa cu un nume si un numar pe care il comunic si lui.

-Vin imediat...spune si închide.

Ajunge rapid,opreste masina langa mine si ma urc.

-Sunte-ti bine domnule Vladimir?ma întreaba însa nu am nici un chef sa îi raspund.

-Unde va las,acasa sau la conacul familiei?

-Acasa...raspund scurt si întorc capul spre geam privind gânditor bezna de afara.

Drumul pana acasa m-a facut sa ma mai linistesc putin.Am intrat grabit si dupa ce am aruncat toate hainele de pe mine m-am bagat în dus.
Apa îmi stergea de pe piele atingerile dar nu si pe ea din cap.
La fel de confuz ma întind în pat si încerc sa îmi dau seama de ce facuse toate astea,de ce nu mi-am dat seama si cum de s-a ajuns aici?!

O ZI MAI TARZIU....

Primele raze de soare m-au izbit din plin o data cu alarma telefonului.Îmi simteam capul atât de greu.Ma dau jos din pat si cobor în bucatarie,dau drumul expresorului de cafea în timp ce îmi verific mesageria vocala.
Nici un apel sau mesaj de la ea,doar cateva de la mama si tatal meu.

'Vlad te rog sa ma suni cât mai urgent,sunt îngrijorata pentru tine puiule.'
'Vlad,tatal tau mi-a spus ca o cunoaste pe femeia aceea de undeva si nu este pentru tine...e maritata deja.'

-Am aflat între timp...spun de parca m-ar auzi cineva.

'Vladimir trebuie sa vorbim în privinta acelei femei,cred ca o stiu si îl cunosc si pe sotul ei.'

-Da si tu cu ipocriziile si lacomia ta i-ai distrus femeii si firma ,si viata si familia...

Le sterg pe toate fara sa mai ascult si restul,eram satul de tot ce aveau fiecare sa îmi spuna,o sa le fac o vizita si vom sta de vorba lamurind toata situatia,acum nu vreau decât sa îmi beau cafeau si sa plec la birou.