Capitolul 8

1.1K 73 0
                                    

Zorii zilei au venit mult prea devreme pentru starea în care ma aflam.Cu greu ma dau jos din pat sa pot face un dus,capul îmi bubuia de durere.

-Mami,mami.
Aud vocile ce dau buzna vesele în camera mea.

Încerc sa ma adun si înainte sa ies din baie trec prin fata oglinzi sa îmi privesc reflexia.Ma gandesc ca putin fond de ten mai poate atenua umbrele vinetii de sub ochii umflati.

-Ies imediat.
Strig dar cu siguranta ei deja sareau bucurosi în pat.

Ma opres în tocul usi sa îi privesc si simt cum inima mi se umple cu iubire,uit de toate relele din lume.Ma alatur lor si luându-i de mâma sarim cu totii râzând si învârtindu-ne în patul mare.

Dupa ce picam obositi de zbenguiala vin pe rând la pieptul meu iar eu îi cuprind cu bratele învelindu-i în dragostea mea.Stiam ca de cand ma angajasem le lipseam,mai ales Mikaelei.

-Mami ne faci clatite pufoase?!
Zice cu vocea pitigaiata si dulce.

-Bineînteles îngerasi.

-Atunci sa vedem cine ajunge primul la bucatarie...striga Arian si o zbungheste spre usa.

Îi facem jocul asa ca o iau pe Miky în brate si fug în urma lui.
Cand ajung în living ,dau cu ochii de Daniel care îsi bea linistit cafeaua,din perspectiva lui se pare ca nu se întamplase nimic.

-Buna dimineata...mi se adreseaza dar refuz sa îi raspund.

-Nu mai bine mergem în parc si facem un picnic acolo?!Promit ca va iau si înghetata dupa...îi îndemn pe cei mici,ignorâmdu-l pe el total.

-Da,da...
topaie Miky vesela.

-Atunci fuga la îmbracat.

Nu mai aveam de gând sa stau nici o secunda în jurul lui asa ca pornesc spre camera copiilor sa îi ajut cu pregatitul.El ma priveste pentru un moment peste ziarul ce îl citea apoi îl ridica la loc.

Era o zi frumoasa de vara,parcul nu se afla foarte departe de casa noastra asa ca am hotarât sa facem putina miscare.Ei si-au luat bicicleta,respectiv tricicleta iar eu trotineta si am pornit.
Ne-am oprit la rulota cu mâncare de langa parc de unde am cumparat clatite,senwisuri cu sunca si suc natural apoi am ratacit pe aleile parcului în cautarea locului unde se aflau mesele de picnic,acolo ne-am si oprit sa luam micul de jun.

-Sunt atât de bune mami,dar nu la fel de bune cum le faci tu.
Zice micuta mea cu gura plina facându-ma sa zâmbesc.

-Promit ca mâine o sa fac eu clatitele,luam micul de jun si pe urma mergem unde vreti voi,doar noi trei...specific eu.

Sa uita la mine amândoi si dau aprobator din cap.

-Te iubesc mami...spune Miky.

-Ba eu mai mult...continua Arian.

-Ba eu...se bosumfla micuta mea.

-Eu va iubesc pe amândoi la fel asa ca si iubirea voastra pentru mine trebuie sa fie egala.

-Si tati,ne mai iubeste?!

Destine furateUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum