Destine furate

Capitolul 30

Fericirea de pe chipul Mikelei în timp ce este purtata de bratele lui ma face sa îmi dau seama cât de mult le-a lipsit...cât de mult mi-a lipsit si mie si cum m-a rascolit dorul de el în tot acest timp,desi îmi propusesem în nenumarate rânduri sa îl uit.

Nu mai pot sa îmi stapânesc lacrimile asa ca mă refugiez afara fara sa fiu observata si ma ascund în magazie ca sa pot plange în tihna.Nu mi-as fi dorit sa ma vada asa devastata nici unul dintre ei.

Înca de când l-am vazut prin fereastra livingului cum i se alatura lui Arian pe bustean de lemn am simtit cum stomacul îmi este invadat de fluturii ăia blestemati care aveam impresia ca ma mânca de vie de fiecare data cand aparea în jurul meu.Apoi cu fiecare pas cu care se apropia mai tare de mine îmi dadeam seama ca îmi este din ce în ce mai greu sa îmi stapânesc emotiile ce explodau ca artificiile înauntrul meu.

Dupa ce l-am invitat în casa,m-am dus la bucatarie doar ca sa pot respira pentru o secunda iar când am turnat apa în ibric pentru a face cafea am observat ca mâinile îmi tremurau pur si simplu.

Dorul de el ma apasase în fiecare zi dar încercam sa îl alung ,însa noptile în care gândul mângâierilor lui fine si senzuale ma lasau fara somn nu puteam sa le ignor.

Ma opresc din suspine cu greu,îmi sterg obrajii uzi si trag tare aer în piept,trebuie sa ma întorc si sa dau ochii cu realitatea.
Venise sa îmi ceara un favor pentru tatal sau de care sincer îmi parea rau într-un fel dar si de situatia în care se afla.Bun sau rau tot tatal lui ramâne,dar ce ma îngrijoreaza mai tare este tristetea care se citeste în ochii albastri a lui Vlad.
Nu arata bine deloc,fata îi era palida si obrajii trasi,parea obosit si absent.

Ma durea faptul ca din cauza mamei lui nu pot sa îi fiu alaturi în aceste clipe si sa îi sterg oboseala de pe chip cu un sarut,sa îi redau zâmbetul ștrengaresc pe buze si sa îl fac sa fie fericit macar pentru o secunda în fiecare zi alaturi de noi...

Deschid usa încet si pasesc peste prag.Arian intrase si el,stateau toti trei pe canapea,povesteau si chicoteau.
Aratau ca un tablou perfect de familie,familia pe care crezusem ca o aveam pâna nu de mult.
Arunc în cosul de nuiele cele câteva lemne pe care le luasem în graba cu mine ca sa nu creada ca am disparut degeaba.

-Ramâi la cina?!...întreb ca sa îmi fac simtita prezenta.

-Nu vreau sa deranjez.

-Nu este nici un deranj...adaug.

-Zi da,zi da...trage de mâneca sacoului lui Mikaela.

-Offf,bine.Daaaa....striga el stârnind bucuria celor mici.

-Perfect,atunci ma duc sa pregatesc ceva bun de mancare...si îmi fac drum grabita spre bucatarie,ca sa nu îmi observe ochii plânsi.

Nu dupa mult timp ma trezesc cu el în spatele meu,respiratia alerta ce o simt în ceafa si palmele calde care îmi sustin acum talia în timp ce eu încerc sa toc verdeata ma face sa vibrez.Înghit în sec când îmi adulmeca mirosul parfumului prin par iar prin capul meu încep sa treca cele mai excitante gânduri.

-Daca nu ar fi copiii te-as face a mea aici,atât de mult te vreau,atât de mult îmi doresc sa ma cufund în tine...îmi sopteste iar pe mine ma trec fiori în tot corpul.

Încep sa respir sacadat când mâna îi aluneca pe abdomenul meu.Las cutitul jos si ma sprijin de blat.
Sarutarile delicate ce mi le presara pe umarul acoperit doar de breteaua subtire a maioului ma poarta încet dar sigur catre extaz.

-E gata masa...spune Ari care intra înaintea Mikaelei în bucatarie.

Vlad se desprinde de mine imediat dar nu înainte ca Arian sa observe apropierea noastra si zâmbetul i se largeste pe fata.

-Lua-ti loc,va servesc imediat...zic fâstâcita cu glasul ragusit stergându-mi brobonitele de pe frunte cu dosul palmei si încercând sa îmi aranjez sortul.

Cei trei se aseaza în tacere,fiecare îsi zâmbea misterios,dar pe mine ma bucura faptul ca însfârsit îi vad pe Miky si Ari fericiti dupa mult timp si luăm masa împreuna fara certuri.

Cina a fost linistita,am evitat sa aducem în discutie sentimentele noastre în schimb am vorbit despre multe lucruri banale.Ari i-a spus lui Vlad ca m-am angajat desi nu tineam mortis sa stie asta.

-Da,serios?Unde?

-Ma ocup cu contabilitatea unei librarii din apropiere.

-Interesant.

-Sa stii ca este...aprob eu.

-Si te descurci...Cu banii ma refer...continua cand vede ca ma uit la el întrebatoare.

-Da,desi este un job part-time sunt bine platita.

-Ma bucur pentru tine.

Dupa ce am terminat de mâncat si am epuizat toate subiectele de discutie,m-am apucat de strâng farfuriile goale.Cei mici au plecat sa se mai joace putin înainte de culcare asa ca noi suntem singuri din nou.

-Nu stiam ca gatesti atât de bine...îmi spuna în timp ce aseaza farfuriile în masina de spalat vase.

-Nu stii multe despre mine si asta pentru ca nu ai apucat sa vezi,timpul nostru împreuna a fost destul de scurt.S-a terminat la fel de repede cum a început...zic si zâmbesc ironic în coltul gurii.

-Atunci cred ca o sa vin mai des la cina.

-Nu stiu daca este o idee tocmai buna...îi mai tai din entuziasm.

Telefonul meu începe sa vibreze pe masa.Fiind mai aproape îsi arunca un ochi fugitiv pe ecran,probabil din curiozitate.Cand vede numele unui barbat îl ridica rapid si mi-l întinde vizibil deranjat de apel.
Ca sa îl tin si mai tare sub presiune si sa-i alimentez geloziei ce se infiripa în privirea lui,iau telefonul si resping apelul.

-O sa îl sun mai tarziu...zic si îl vad cum se înfurie iar ochii albastrii începuse sa se întunece la culoare.

Nu îndrazneste sa ma întrebe cine este,doar iese din bucatarie fara alte cuvinte.Îl urmez si eu în scurt timp.
Cand ajung în dreptul lui deja se îmbracase cu sacoul si era pe picior de plecare.Cred ca apelul misterios la cam deranjat însa pe mine continua sa ma amuze reactia lui stiind ca cel care ma sunase era un prieten de familie si avocatul meu.

-Cred ca o sa plec,s-a facut târziu...se grabeste sa spuna.

-Ok,vrei sa te conduc,drumul este destul de lung pana la sosea...ma ofer eu.

-Nu pot sa risc sa te întorci singura,s-a întunecat de-a binelea...zice precaut.Dar ma poti conduce pâna la usa daca nu cer prea mult.

Îi dau aprobator din cap si dupa ce îsi i-a ramas bun de la copii si îi asigura ca se vor revedea curând mergem împreuna spre iesire.
O data ajunsi afara ma cuprinde în brate si fara sa stea prea mult pe gânduri îmi umple gura cu savoarea buzelor lui.Îi raspund sarutului pentru ca si eu mi-l doream,visasem la el înca de cand l-am vazut.

Se desprinde cu greu iar eu îmi musc din instinct buzele umflate.Mi le saruta din nou scurt apoi le atinge trecând peste ele cu degetul.

-Promite-mi ca o sa te gandesti...îmi spune si ma lasa acolo în linistea noptii,ravasita,excitata si mai ales dorindu-l din nou în viata mea.

Ramân privindu-l cum se îndeparteaza si stomacul mi se strânge într-un nod dureros.
Ma blestem pentru ca nu am avut curajul ca îl opresc,sa îl las sa ramâna,dar nu vroiam sa îmi fac prea mari iluzi în ceea ce ne priveste,relatia noastea îmi parea mai imposibila ca niciodata.