"-Ce ..ce cauti aici?"
A tresarit cand a simtit o mana pe umarul ei, iar cand s-a intors a vazut ca era tocmai Tibi.
-Ce ..ce cauti aici? *il intreaba Iulia stergandu-si lacrimile reci*
-Am venit sa te iau acasa! *spune uitandu-se la ea*
-Nu ai alta treaba? *il intreaba Iulia nervoasa*
-Nu. *raspunde Tibi scurt*
-Lasa-ma in pace, chiar nu am chef sa ma cert cu tine.. *spune Iulia ridicandu-se de jos*
-Hai acasa!
-Mai stau, o sa vin mai incolo. Mai vreau..sa stau cu el.
-Ii faci rau celui mic!
-Si pana la urma ce te intereseaza pe tine? Ce naiba te bagi tu? *tipa Iulia nervoasa*
-E uite ca ma intereseaza, nu mai fi asa aroganta si vino acasa! *spune apucand-o de mana*
-Nu vin! Ce nu intelegi ca vreau sa ma stau cu el? *spune tragandu-si mana din prinsoare*
-Crezi ca lui ii place sa te vada asa? Crezi ca lui i-ar face bine daca copilul ar pati ceva? Nu mai fi incapatanata si hai acasa Iulia!
-Ce stii tu?
-Iulia asculta-ma si hai acasa! Nu ii face bine celui mic ca tu sa te consumi. *spune prinzand-o din nou de mana*
-Imi este dor de el si doar asa pot fi mai aproape de el! *spune Iulia cu lacrimi pe obrajii*
-Iulia..
-Nici o Iulia, te rog, lasa-ma in pace!
-Stiu ca iti este dor, dar daca vrei ca acel bebelus pe care il porti in pantesc sa se nasca si sa fie sanatos, ar trebui sa fi mai atenta. Nu te mai consuma atat, ii faci rau! Hai acasa, te rog!
-Mbine.. *spune Iulia suspinand*
Nu voia sa plece, dar stia ca, Tibi chiar avea dreptate. Daca voia ca darul ei pretios sa se nasca si sa fie sanatos, nu trebuie sa se mai consume atat. Stia ca lui George nu i-ar fi placut sa o vada cum plange si mai mult, nu ar fi ierta-o daca cel mic patea ceva. Ajunsi la masina, Tibi ii deschide usa, Iulia intra pe locul pasagerului apoi el merge pe partea lui, urcandu-se la locul soferului. Tibi porneste masina si se indreapta spre casa.
Tot drumul ei nu au scos nici o vorba. Tot ce se auzeau erau respiratiile lor si din cand in cand suspinele Iuliei. Ajunsi acasa, Iulia coboara din masina si urca direct in camera ei. Lasa frau liber lacrimilor si se duce la dulap de unde isi scoate o pereche de colanti negri si o bluzita mai larga alba cu un ursulet pe ea. Se duce la baie si seschimba, apoi ia din dulap un cardigan, isi pune UGG-urile de casa in picioare si coboara jos. In bucatarie nu era nimeni, semn ca Sonia si Mihai inca erau la controlul periodic al celor mici si Laly probabil la cumparaturi sau chiar prin casa cu treaba.
Iulia scoate din dulap niste ciocolata, cateva fructe pe care le taie feli si le pune intr-un bol, isi pune un pahar cu suc proaspat de portocale, apoi le aseaza pe toate intr-o tava si iese afara, in grafinita. Se aseaza in leagan si isi face usor vand in timp ce manca din fructe si ciocolata. Zambeste atunci cand isi simte copilul cum se misca in pantecul ei.
-Alexis, mami te iubeste foarte mult si sunt sigura ca si tati! Pentru tine o sa lupt si nu vreau ca tu sa patesti ceva din cauza mea. Te iubesc enorm puiule su nu o sa renunt niciodata la tine. Pentru tine trebuie sa fiu puternica si sa trec peste toate. Chiar daca tati nu mai este, eu stiu ca el ne iubeste si ne vegheaza. Intotdeauna o sa aiba grija de noi! *spune Iulia cu lacrimii in ochii mangaindu-si burta imensa*
In tot acest timp, Tibi statea in spatele leaganului, ascultand-o pe Iulia cum vorbea cu ingerasul din pantecul ei. Ramasese usor afectat de ceea ce tocmai a auzit si mai ales vocea suferinda a Iuliei si pe el il afectase. A pasit spre leagan, iar Iulia a tresarit cand a auzit fosnete pe frunzele ruginii cazute pe pamant.
-Ce faci aici? *il intreaba Iulia stergandu-si ochii*
-Am venit sa vad ce faci! *spune Tibi in timp ce se aseaza langa ea in leagan*
-De ce dintr-o data te intereseaza ce fac?
-Dar cine a zis ca ma intereseaza? *chicoteste el*
-Atunci ce cauti aici?
-Eh, ma plictisesc!
-Mda..
-Ce bidon mare ai! *spune Tibi razand de burta ei*
-Ei da, bravo mie! *spune Iulia ironica*
-Cam mare bagaj si in plus de asta te-ai cam ingrasat! *continua el sa o tachineze*
-Sunt gravida in aproape 6 luni, vrei sa am tot 50 de kilograme? *spune Iulia uitandu-se urat la el*
-Da, ai cam luat proportii! *rade el*
-Nu ai de ce sa te amuzi sau care e problema ta?
-Ti-am zis ca ma plictisesc..
-Asa ca te-ai ganditit sa faci misto de mine. *i-o taie Iulia*
-Ceva de genul!
-Ai noroc ca esti varul lui George ca pana acum erai mort! *spune Iulia serioasa*
-Ce amuzanta esti! *chicoteste el*
-Mai razi mult? Deja ma stresezi!
-Eh, asta sunt eu!
-Poti sa pleci? Ma scoti din sarite!
-Stai sa ma gandesc,hmm..nu!
-Esti asa un nemernic!
-Stiu, mi s-a mai spus! *chicoteste el*
-Macar daca esti aici, tine-mi si mie de urat, dar fara stupiditatile specifice tie, te rog! *spune Iulia foarte serioasa*
-Bine, bine! Ughm..daca vrei..stii tu..sa te descarci sau ceva, poti sa ai incredere in mine. Stii pot fi un prieten bun! *chicoteste el*
-Ma indoiesc! *chicoteste Iulia*
-Eh, serios acum, nu mai tine in tine, descarca-te! *o incurajeaza el*
-Oh..ce vrei sa spun? Ca imi este dor de el? Ca imi vine sa urlu, sa plang, sa sparg tot ce imi sta in cale din vauza dureri care nu imi da pace? Imi este enorm de dor de el, dar stiu ca orice as face, nu as putea sa il aduc inapoi..
-Continua.
-Il iubesc si nu ai idee cat de rau doare ca sa pierzi pe cineva pe care il iubesti mai presus de viata ta, nu ai idee ca putin cate putin simt ca ma distrug pe dinauntru. Datorita acestui minunat dar de la el am rezistat pana acum, daca el nu ar fi fos, eu pana acum eram moarta! *spune Iulia cu lacrimi pe obrajii*
-Imi pare rau ca suferi atat! *spune Tibi luandu-i mana in mainile lui*
Tibi o strange in brate, Iulia plangand pe umarul lui. Dupa ce aceasta s-a linistit cat de cat, el ii da drumul, ramanand amandoi fata in fata. Parca erau in transa. Tibi ii analiza buzele carnoase si sintea nevoia sa o sarute. Fara sa stea sa se gandeasca, se apropie de ea si o saruta. Iulia a ramas intepenita, nerealizand ce sa intampla. Intr-un final ii raspunsese si ea la sarut, dar s-a trezit, si l-a impins.
-Imi pare rau, nu..nu pot sa fac asta. Il iubesc pe George, nu..nu pot.. *spune ea cu lacrimii in ochii*
-Inteleg, stai linistita! Mie imi pare rau..
-Sa..sa nu mai faci asta, te rog! *spune Iulia ridicandu-se din leagan*
-Iulia..
-Te rog, lasa-ma.. *spune indepartandu-se de el*
Iulia intra in casa si vede ca Mihai era in living. Il saluta si urca sus in camera celor mici. Acolo era Sonia ce incerca sa il adoarma pe David, micuta Sasha dormea dusa.
-Hey, ce faci? *o intreaba Sonia cand o observa*
-Bine, tu ce faci? Ce ati facut la doctor? *o intreaba Iulia apropiindu-se de ea*
-Controlul de luna, nimic mai mult. *spune Sonia leganandu-l pe cel mic*
-Da-l incoa ca il adorm eu, du-te si mananca! *spune Iulia luandu-l pe cel mic*
-Merci! *spune Sonia schitand un zambet cald*
-Nu ai pentru ce! *spune Iulia uramandu-i gestul*
-Tu ai patit ceva? Vad ca nu esti tocmai bine..
-Nu, stai linistita.. *spune in timp ce il legana pe cel mic care mai avea putin si adormea*
-Sigur?
-Da, du-te si mananca, mai stai si tu cu Mihai! *chicoteste Iulia sau cel putin asta incerca sa faca*
-Merci! *spune Sonia plasandu-i un sarut parinteste pe frunte Iuliei apoi celui mic* Nu o sa inteleg niciodata cum de la tine adoarme asa de repede! *chicoteste ea*
-Ii place sa il mangai pe frunte.
-Asta era?
-Sau pe par.
-Aha, hai ca eu ma duc.
-Pofta buna!
-Merci! *spune Sonia iesind pe usa*
La Mihai si Tibi.
-Cat mai ai de gand sa continui asa? Frate, nu vezi cat rau ii faci? *spune Mihai invartindu-se prin camera*
-Stiu si crede-ma ca, chiar si acum i-a spune ca sunt in viata, dar asa o pun in pericol. Daca aia afla de ea o sa o omoare si pe ea si pe cel mic.
-George, frate cred ca ar trebui sa ii spui! Stii ca nu ar spune nimanui si cred ca ar scoate-o din starea asta. Tie chiar iti place sa o vezi cum sufera? Cum plange si se consuma?
-Cum dracu sa imi placa? Pana nu imi pun planul in aplicare, sa il omor pe nenorocitul ala de Will nu ii pot spune. Dupa ce termin cu asta o sa fie totul bine. Nu o pot pube in pericol, nu imi pot permite sa o pierd! Sti ca daca nenorocitul ala afla de ea, nu ezita sa o omoare. Nu vreau sa afle ca sunt in viata, o sa actionez din umbra.
-Si crezi ca o sa te ierte dupa aia? Mai ales ca ai mintit-o atata timp? Stii doar cat a plans si de cate ori a intrat in spital. Eu zic ca ar trebuit sa ii spui totusi!
-La naiba Mihai! Nu vreau sa o pun in pericol si stiu ca nu o sa ma ierte prea usor, dar o sa inteleaga ca nu am vrut sa o pun in pericol. Crezi ca pe mine nu ma doare sa o vad in halul asta? Astazi am sarutat-o..
-Ce ai facut? Tu cred ca esti nebun!
-Nu mi-a raspuns, era surprinsa, dar apoi m-a respins. Mi-a spus ca il iubeste pe George si nu poate sa ii faca asta.
-Vezi, doamne! Cand o sa se distruga de tot sa te vad atunci ce faci!
-La naiba Mihai, tacati gura! *maraie George nervos*
Imi pare rau daca v-am indus in eroare.. Imi cer scuze :*
Initial nu am vrut sa aflati asta asa de repede, dar am citit comentarile voastre si am spus sa nu va mai fac atata sa suferiti, sa zicem asa. Sper sa va placa si capitolul asta si sa imi citit in continuare povestea. Va pup si o seara buna!
XoXo Zuzuu18
Capitol editat [11.03.2016]
CITEȘTI
Frica,Ura si Iubire!
Romance(FINALIZATĂ) Volumul I din seria Iubirea Învinge! Ce se intampla cand totul este din ura.. ? Cand ea il uraste atat de mult incat incepe sa simta ceva pentru el. Ce se întâmplă când două lumi total diferite se ciocnesc? Când întunericul întâlne...
