Frica,Ura si Iubire!

Capitolul 37

                                                         "-M-Mihai si George sunt verisori?"

Cand am cobort jos din avion, am vazut ca eram asteptati de catre o femeie bruneta. Statura sa era foarte impunatoare, iar pe fata ei se vedea ca au trecut multi ani. Se uita la noi si cand i-a zarit pe cei mici, s-a aporpiat de noi.

-Tu esti Iulia, nu-i asa? *spune atunci cand s-a apropiat de mine*

-Da, dar dvs cine sunteti? *o intreb confuza*

-Eu sunt Elisa, de acum veti sta cu mine. *spune femeia zambindu-mi*

-Dar George nu a spus nimic de asta, a spus ca o sa avem casa noastra.. *spun nesigura*

-Pai in casa voastra veti sta, adica tot in casa lui George. *spune femeia aplecandu-se la cea mica, care era in cosulet* Buna printesa, tu esti Alexia? *spune femeia luandu-i manuta mica, intr-a sa*

-Da, ea este Alexia. Nu va suparati, dar ce treaba aveti dvs cu George? *o intreb, deoarece habar nu aveam de ce George nu mi- spus nimic despre asta*

-Eu sunt..mama lui. *spune femeia lasand capul in jos, era.. trista? Oare ce s-a intamplat?*

-Imi-imi pare rau ca am fost asa.. rautaciaosa cu dvs, dar nu stiam nimic despre asta. Credeam ca parinti lui sunt..

-Morti? Ei bine, asa ma considera George. *spune Elisa, o lacrima cazandu-i pe obraz. Vedeam in ochii ei suferinta cu care se lupta. De ce George o considera moarta? Ce s-a intamplat intre ei?*

-Imi pare rau, nu..nu trebuia sa spun asta. *spun lasand capul in jos*

-Nu este nimic scumpo, in fine. Haideti acum sa mergem acasa. *spune aceasta luandu-l pe micutul Nicolas in brate*

Ne-am indreptat cu toti spre masina,care defapt era o limuzina imensa. M-a surprins atunci cand Laly a vorbit cu Elisa si puteam sa vad lacrimile din ochii amandurora. Am fost surprinsa cand aceasta a imbratisat-o pe Laly, nu credeam ca va face asta. Cand am vazut-o mi s-a parut o femeie cam intepata, dar vad ca nu este deloc asa. Ne-am asezat cu toti in masina, Elisa se juca cu Nicolas, apoi cu Alexia si Edward. Se vedea pe fata ei ca era fericita ca noi eram aici si era incantata de cei mici. Dar oare de ce George nu mi-a vorbit niciodata despre ea? Tin minte ca l-am intrebat odata de parintii lui, iar el mi-a raspuns ca sunt morti, au murit intr-un accident de masina. atat, nimic mai mult. Ma uitam la aceasta si am vazut-o zambind cand mi-a intalnit privirea.

-Esti foarte frumoasa, chiar mai frumoasa decat mi-a spus Sergiu. *spune aceasta zambindu-mi calduros*

-Multumesc! *spun rosind* Si dvs sunteti foarte frumoasa, George v-a mostenit trasaturile. *spun urmandu-i gestul*

-La fel cum baietii ti-au mostenit tie trasaturile.Seamana foarte mult cu tine.