"-Cred ca o sa mor aici daca mai astept mult!"
-Ne mai tineti mult pe jar? *ii intreb disperata*
-Spuneti-ne odata ce naiba se intampla ca deja murim de inima! *spune Sonia la fel de stresata*
-Atunci cand ati aflat ca eu am murit, de fapt am reusit sa scap. Unul dintre baieti a venit repede si a dezamorsat bomba, apoi a trebuit sa facem o diversiune si am creat noi una, iar oamenii care au murit, erau de fapt morti de dinainte, fiind oamneii lui Will. *spune George uitandu-se la mine*
-Si cine naiba e Will? *il intreb comfuza*
-Will este unul dintre dusamnii mei, el conduce cealalta grupare..
-Despre ce fel de grupare este vorba? *intreaba Sonia curioasa*
-Noi.. nu ne ocupam doar cu prostituatia.. *spune Mihai lasand capul in jos*
-Faceti trafic de droguri si arme, nu-i asa? *intreaba Sonia*
-Da, de unde stiai? *intreaba Mihai confuz*
-Ce putea fi mai grav si mai ales ca nu e vorba despre prostitutie, ci ceva mai grav? *spune Sonia rotindu-si ochii*
-Mda.. *Mihai*
-Deci, atunci cand trebuia sa fiu mort, asta a fost planul lui Will. Voia sa ma elimine, de fapt sa ne elimine ca sa poata el sa ne ia locul in gruparea noastra. Dar cand a avazut ca doar eu am "murit" si nu si Mihai, asta i-a stricat tot planul, in mare parte. El ma voia mort ca sa castige el tot si mai ales ca noi nu il lasam sa isi plaseze drogurile in partile noastre si atunci cand face vreun transport pe teritoriu nostru, noi i le comfiscam sa zicem asa. *spune George neluandu-si ochii de la mine. Daca omul ala a fost in stare de asta inseamna ca este foarte periculos!*
-Adica tu esti in pericol oricand, nu-i asa? Daca a reusit sa plaseze o bomba in acel depozit, nu stiu cum nu o sa reusasca sa mai faca si altceva. Oh Doamne, esti in mare pericol! Nu vreau sa te pierd! *spun, lacrimile imi cadeau siroaie pe obraji. Nu voiam sa il pierd, nu acum cand in sfarsit il am din nou langa mine, dupa atata chin.*
-Hei, iti promit ca o sa fie bine. Ce voiam sa va spunem defapt este ca va trebui sa plecati pentru o vreme in Anglia, asa veti fi in siguranta si nimeni nu o sa stie de voi! *spune uitandu-se la mine cu parere de rau, vazandu-mi lacrimile cazandu-mi pe obraji*
-Nu, eu nu plec de langa tine! Nu acum cand deabea te-am regasit! Nu plec nicaieri! *tip disperata*
-Iulia calmeaza-te! O sa fie bine! *spune Mihai incercand sa ma calmeze*
-Ce naiba o sa fie bine? Si pana la urma voi de ce vreti sa rameneti aici?
-Am un plan de al distruge pe Will, dar atata timp cat voi sunteti aici, nu putem face asta.Sunteti in mare pericol! *George*
-Voi ganditi macar? Mihai ai doi copii de care trebuie sa ai grija, iar tu George vei avea trei. Pentru voi este mai importanta razbunarea voastra decat sa va vedeti copii crescand? Nu imi vine sa cred! *spun ridicandu-ma in picioare*
-Iulia!
-Nici o Iulia! Renunta la razbunarea asta, renunta la tot! Vreau sa fim o familie, sa ne crestem copii impreuna, nu de una singura. Vreau ca, copilasii mei sa aiba ambii parintii langa ei, nu doar unul. Tu spui ca suntem in pericol, dar voi? Nu ganditi macar? Preferati o razbunare tampita, decat sa fiti langa noi si cei mici. Eu nu vreau ca bebelusi mei sa taiasca fara tine! Nu pot sa accept asta George.
-Calmeaza-te, nu are ce sa ni se intample! Avem oamnei sub acoperire in gruparea lui Will si ii uramaresc toti pasi. suntem cu mult mai mult in fata lui. Trebuie sa facem asta, daca vrem sa traim fericiti si in siguranta! *spune George luandu-ma in brate*
-Nu vreau sa te pierd! Tu nu intelegi? Imi este frica! *spun inca plangand*
-O sa fie bine, totul o sa fie bine! Ai sa vezi. Pentru voi sunt in stare sa imi dau si viata ca sa fiti in siguranta!
-Nu vreau sa te pierd. Copii au nevoie de tine.Eu am nevoie de tine!
-Nu o sa ma pierzi, oricum toti stiu ca eu sunt mort, deci o sa umblu ceva timp deghizat pana cand ii voi da lovitura de gratie.
-George..
-Shhh, totul este in regula, totul este sub control! Nu o sa se intample nimic cu noi, ai sa vezi! *spune mangandu-mi obrajii, stergandu-mi astfel lacrimile*
Prespectiva autor:
In tot acest timp, Sonia statea cu lacrimii in ochii, privindu-l pe Mihai. Acesta lasase capul in jos, neavand curajul sa se uite in ochii ei. Stia ca asta avea sa ii sfasie sufletul, numai privindu-i lacrimile ce se rostogoleau pe obrajii ei. Ii iubea enorm pe cei mici si pentru ei era in stare de orice. Stia ca Will intr-un final avea sa le faca ceva daca ii mai tinea mult langa ei, asa ca trebuia sa ia o hotarare.
Sonia simtea ca ii se sfasia sufletul. Stia ca barbatul ei era in mare pericol si putea sa il piarda. Nu stia ce sa faca si vazand ca el nici nu o privea in ochii, o durea si mai tare. Simtea ca se sufoca, asa ca a navalit afara dn birou, fugind spre camera ei. Mihai a ramas putin inpiertit deoarece nu stia ce sa ii spuna. Nu voia sa o minta, dar trebuia. Ei bine, ei erau in mare pericol, dar nu voiau sa le sperie si mai tare pe fete. Stia ca el nu o poate minti, dar asta este de viata si de moarte. Isi voia copilasii si iubita in siguranta, iar pentru ei era in stare sa renunte la viata lui.
Si-a revenint din gandurile lui si a alergat sus dupa ea. Sonia era in camera lor. Statea in pat si plangea. s-a dus repede la ea, strangand-o in brate. Ea suspina si nici nu mai putea sa vorbeasca din cauza plansului. I se sfasia sufeltul, dar trebuia sa fie tare, sa o comvinga ca asta este cel mai bine.
-Shhh, o sa fie bine iubito! Pentru cei mici, te rog din tot sufletul meu asculta-ma si du-te de aici. Nu vreau sa fi-ti in pericol! *spune mangaindu-i parul*
-N-nu v-vre-au s-sa t-te p-pi-erd! *spune printre suspine*
-Nu o sa ma pierzi, ai sa vezi! O sa fiu intotdeuna langa tine, langa voi! *spune plasandu-i un sarut parinteste pe frunte*
-P-Promiti? *spune uitandu-se in ochii lui*
-Iti promit, iubito! *spune apoi o saruta, strangand-o cu toata puterea lui in brate*
---
Dupa ceva timp in care au stat imbratisati, Iulia se linistitse cat de cat. Se gandea ca daca de data asta il pierde de tot pe George nu stie cum ar rezista si mai ales ca ii avea pe cei mici. Nu voia sa mai treaca prin ce a trecut atunci cand a crezut ca George este mort. Durerea aceea e insuportabila si nu voia sa o mai simta iar.
-Si cum naiba vrei ca sa plec? Eu nici macar nu am nascut, zilele astea trebuie sa nasc si tu ma trimiti in Anglia.. Nu vreau sa plec, nu fara tine! *spune Iulia intr-un final*
-Iulia, nu fi incapatanata si asculta-ma te rog! O sa te duci dupa ce o sa nasti. Voi fi langa tine atunci cand ii ve aduce pe lume pe cei mici, stai linsitita. Totul o sa fie bine! *spune George incercand sa o convinga*
-Promiti?
-Da, iti promit! Acum hai sa mergem in camera noastra, cred ca ai nevoie de odihna, mai ales ca mai ai putin si trebuie sa nasti, si doctora ti-a spus sa ai repaus total. *spune el linistind-o*
George si cu Iulia au mers la ei in camera, aceasta adormind cu capul pe pieptul lui, dupa multe suspine si lacrimii, linistindu-se intr-un final. George se gandea intr-una la ceea ce va urma si stia ca nu este deloc usor. Stia ca Will poate in orice clipa sa isi dea seama ca el este de fapt viu. Reusise impreuna cu Segru sa modifice datele legistige asa incat sa apara ca el este mort, dar stia ca asa nu o sa dureze la nesfarsit. Ii era teama de ceea ce li se va putea intampla Iuliei si celor mici daca Will afla de ei. Si ca ei sa fie in siguranta avea sa faca orice, chiar sa isi dea viata pentru ei.
A tresarit cand a simtit-o pe Iulia cum se ridica repede din pat.
-Hey, ce s-a intamplat? *o intreaba speriat*
-Oh nu,George, cred ca mi s-a rupt apa! *tipa Iulia dipserata aratandu-i spre colanti ei care acum erau uzi*
-Ce? Nu! Eu ce naiba trebuie sa fac? *spune dipserat*
-Trebuie-trebuie sa mergem la spital, ce naiba sa faci? Du-ma la spital odata! *spune Iulia speriata*
-Ce? T-trebuie s-a sun la s-salvare.. Eu n-nu pot sa te duc in halul asta, sigur o sa facem acceident! *se balbaie el speriat*
-Oh domane,cat de tare esti tu, acum esti praf! Du-te la Mihai, o sa ne duca el sau Mark. Acum du-te ce mai astepti? *ii spune Iulia vazand ca George statea stana de piatra in fata ei, frecandu-si mainile,semn ca era stresat*
-A-acum! *spune iesind pe usa*
Iulia se duce la dulap si scoate geanta pe care o pregatise pentru spital cu toate cele necesare. Isi scoate din dulap si o rochita pe care si-o trage pe ea, dupa ce isi schimba lenjeria intima. Intre timp apare si Sonia, care si ea era foarte stersata si o tot intreba daca are nevoie de ceva. Iulia avea cotractii, dar erau usor suportabile. Au ajuns cu toti in masina, pornind spre spital.
-Ah, la naiba! Mihai, condu mai repede daca nu vrei sa nasc aici cu voi! *spune Iulia atunci cand contractiile erau din ce in ce mai dese si dureroase. Sonia ii tot spunea sa respire si sa inspire, iar George, ei bine era lesinat.
Intr-un final au ajuns la spital, acolo Iulia a fost preluata de catre o asistenta, impreuna cu doctora ei. A fost dua in sala de operatie, dupa cateva analize amanuntite, urmand sa aduca pe lume pe ce trei monstruleti.
-Oh Doamne, o sa fiu tatic! *spune George intr-un final*
-Doamne, ma mir cum de nu ai lesinat inca! *rade Mihai de el*
-Frate, mi s-au inmuiat picioarele, daca ma ridic de aici cu siguranta cad pe jos. Si nu mai rade de mine, tu cum era cand a nascut Sonia? *spune nervos*
-Ha ha, cu siguranta mai bine decat tine! *Mihai continua sa rada de el*
-Mai taci! *maraie George*
-In sfarsit o sa imi vad nepoteii! *spune Sonia entuziasmata*
-Oh Doamne, ce naiba stau atata? Daca s-a intamplat ceva? O Doamne! *spune George speriat*
-Calmeaza-te frate, au trecut doar 20 de minute de cand este acolo, tu crezi ca asa repede naste? Nu a patiti nimic, nu mai fi asa pesimist! *spune Mihai incercand sa il calmeze*
-Dupa ce imi vad campionii si printesa, o sa fiu in coma alcoolica trei zile! *spune George chicotind*
-Te cred! *chicoteste Mihai*
-Oh Domane, deabea astept sa ii vad, o sa fie foarte mici si draguti! Si cu siguranta o sa fi in coma trei zile, dar nu in coma alcoolica, cu siguranta o sa lesini atunci cand ii vezi! *chicoteste Sonia*
-Razi! *spune George sarcastic*
-Rad, nu se vede? *chicoteste Sonia*
-Eu mor aici si tu iti bati joc de mine? *spune George iritat*
-Nu imi bat joc, doar ca esti atat de comic, ca mai ai putin si lesini!
-Cred ca o sa mor aici daca mai astept mult! *spune George frecandu-si nervos mainile*
-Oh, nerabdator mai esti! Tu crezi ca asa de repede naste? Asteapta si nu mai fa asa ca nu rezolvi nimic!
Trecuse doua ore de cand Iulia era in sala de nasteri, iar nici un doctor sau asistenta nu au iesit ca sa ii anunte cum decurge nasterea sau daca sunt probleme. George era din ce in ce mai stresat si nu mai putea avea rabdare. simtea ca pamantul ii fuge de sub picioare daca incearca sa se ridice in picioare. Era ora 3 dimineata, iar Mihai s-a dus sa ia niste cafea ca se ii mai distinga putin.
Dupa inca jumatate de ora, o asistenta isi face aparitia intr-un sfarsit, urmata de catre doctora.
-George Dumitrescu ( nu imi aduc aminte daca i-am dat nume de famile :)) ) ? *intreaba doctora deoarece pana acum nu stia de el, decat de Tibi, Mihai si Sonia*
-Aici! *spune George ridicandu-se de pe scaun* Ce s-a intamplat? A nascut? Bebelusi sunt bine? Ea este bine? *o asalteaza el cu intrebari*
-Da, a nascut. Da, sunt bine. Da, este bine, dar acum este in sala de recuperari pentru a se reface dupa nastere. *spune dotora razand*
-Ii putem vedea? O putem vedea si pe Iulia?
-Bebelusi vor fi mutati pe salonul nou-nascutilor dupa ce o sa lui se faca cateva analize, iar domnisoara Iulia, maine va fi mutata pe salon cu cei mici.
-De ce asa de tarziu? *Sonia*
-Trebuie sa stea la recuperare. Trebuie sa isi revina din anestezie.
-Ce fac cei mici? Sunt doi baieti si o fetita, nu? *intreaba George*
-Da, nici nu am apucat sa va spun asta. Da, sunt doi baieti foarte mari si frumosi, si o fetita scumpa si frumoasa!
-Oh, multumesc Doamne ca sunt bine! *spune George usurat*
Dupa ceva timp, cei mici au fost mutati in sala de nou nascuti, iar cei trei au fost anuntati de catre o asistenta. Cei trei au pasit sfiosi in salonul nou-nascutilor, vazandu-i pe cei trei bebelusi, pusi intr-un patutu, unul langa celalalt. Baieti semanau foarte tare cu Iulia, iar fetita, semana foarte mult cu George. Exact asa cum isi dorise Iulia. George era foarte emotionat, iar atunci cand asistenta i-a spus daca vrea sa ii tina in brate, a refuzat, deoarece ii era frica ca o sa ii scapa la cat de micuti sunt.
Pe Iulia nu au putut sa o viziteze, deoarece ii daduse cateva calmante si era adormita. George doarea foarte tare sa o vada si dupa multe rugaminti asupra doctoritei, a reusit sa intre la ea. S-a cutremurat cand a vaut cate perfuzi avea, dar doctora la asigurat ca este bine, iar acelea erau doar niste perfuzi cu glucoza si niste vitamine ca sa o ajute sa se recupereze mai repede.
George s-a dus la capul ei, apucandu-i mana intr-a sa, sarutandu-i parinteste fruntea.
-Iubit-o, mi-ai daruti cei mai frumosi ingerasi. Te iubesc enorm de mult si iti promit ca pentru voi o sa lupt impotriva tuturor ca sa fiti fericiti si sa nu duceti lipsa de nimic. Va iubesc enorm si iti promit ca o sa fim o familie unita si fericita! Te iubesc iubito, te iubesc enorm!
Si am postat <333 Sper sa va placa <3
XoXo Zuzuu18 .. Cine vrea dedicatie?
Capitol editat : [16.04.2016]
CITEȘTI
Frica,Ura si Iubire!
Romance(FINALIZATĂ) Volumul I din seria Iubirea Învinge! Ce se intampla cand totul este din ura.. ? Cand ea il uraste atat de mult incat incepe sa simta ceva pentru el. Ce se întâmplă când două lumi total diferite se ciocnesc? Când întunericul întâlne...
