Capitolul 25

4.6K 167 5
                                    

                                                        "-P-poftim? Este insarcinata?"


   Urmatoarea zi, Iulia  a fost lovita de crunta realitate,George chiar murise. Oricat de mult a sperat ca asta este un vis, sperantele ei au fost spulberata cand la usa lor si-au facut aparitia doi politisti. Acestia au venit sa ii anunte ca trebuie sa se duca la morga, daca vor sa revendice cadavrul si sa le spuna cum decurge ancheta.

Iulia era speriata si nu stia daca este in state de asta. Voia sa fuga cat mai departe, sa tipe, sa se dea cu capul de toti pereti din cauza dureri. Nu se mai oprise din plans si devenea din ce in ce mai slabita. Cu toti erau devastati din cauza acestui incident, dar incercau sa fie tari, mai ales ca Iulia era terminata, nu voiau sa ii vada si pe ei asa. Laly se ferea sa planga in fata ei, ci mai de graba se ascundea prin bucatarie sau in alte camere si lasa frau liber lacrimilor ce ii sfasia sufletul din cauza dureri.


Imdediat cum politistii au plecat, Iulia impreuna cu Mihai si Sonia au plecat si ei la morga, pentru a recupera cadavrul. Ajunsi acolo, cand medicul legist a ridicat cearsaful alb ce il acoperea, atat Iulia cat si Sonia si-au pus mana la gura si plangeau. Iulia abea se mai tinea pe picioare din cauza dureri si nu ii venea sa creada.


-De-de unde stiti ca este el? In starea in care este nu aveati cum sa ii face testul ADN sau sa ii luati amprentele. T-toate acestea erau compromise. D-de unde stiti ca este el? *murmura aceasta*


-Ai dreptate domnisoara, toate probele erau compromise, dar l-am identificat dupa fisa lui dentara. Si cu siguranta este el! *spune doctorul in timp ce acoperi corpul carbonizat*


-Dar..nu puteti sa va inselati? Exista vreo sansa ca sa nu fie el? *intreaba Mihai*


-Acest test este 100% sigur, acesta este corpul lui George Dumitrescu.(numele adevarat a lui George) *spune doctorul neschitand nici o emotie*


-La naiba! Nu poate sa fie mort! George e in viata, stiu asta! El nu m-a parasit !* tipa Iulia  disperata*


-Iulia, calmeaza-te, te rog! *spune Sonia luand-o in brate*

-Nu..mai pot! Mor fara el! *spune aceasta plangand in hohote*


Cei trei au plecat de la morga, dar nu inainte de a semna unele acte. Urmatoarea zi avea sa fie imormantarea, dar Iulia nu putea accepta asta.A doua zi, cei trei se aflau la cimitir, urmand sa isi ia adio de la el. Iulia era termina si plangea intr-una. Nu voia sa ii lase sa il ingroape. Tremura, tipa, plangea in hohote. Sufletul ei era distrus. Durerea era prea mare si cosmarul asta o distrugea putin cate putin. Atunci si-a amintit ultimele cuvinte pe care i le-a spus George.


-Te iubesc, sa nu uiti niciodata asta! *sopteste ea cuvintele pe care i le-a spus George ultima oara cand au vorbit* Te iubesc si tu esti viata mea! De ce m-ai parasit? De ce m-ai lasat singura? Te iubesc si iti jur ca o sa ma razbun pentru tot! Nu suport gandul ca tu nu mai esti, nu pot accepta asta! Tu nu esti mort, tu trebuie sa fi langa mine! De ce m-ai lasat? Stii foarte bine ca i sa cad fara tine. Tu erai totul pentru mine, eu acum ce ma fac? Pentru ce sa mai traiesc daca o parte din mine a murit? Nu pot continua de una singura, nu fara tine! *spune aceasta plangand, fiind cazuta in genunchi langa mormantul lui*


-Iulia.. Hai sa mergem! *spune Sonia apucand-o de brat*

-Nu, nu vreau sa plec de aici! Nu il las singur! *tipa aceasta tragandu-si mana*

-Iulia!

-Am zis n- *nu a mai apucat sa continuie ca a cazut ca secerata jos, lesinase*


Frica,Ura si Iubire! Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum