" -Daca ne iubesti de ce pleci?"
Am inchis usa in urma mea, incuind-o cu cheia. M-am rezemat cu spatele pe usa, lasandu-ma in jos, pe podeaua rece. Si-a batut joc de mine! Nu imi vine sa cred! Il..urasc!Cum a putut sa imi faca asta? Si-a batut joc de mine in tot acest timp. Eu il credeam mort, iar el era bine merci. Inca nu realizez ce tocmai s-a intamplat. Tibi e defapt George, iar el e in viata. George nu e mor, el traieste si a fost in tot acest timp aproape de mine. Cum naiba nu mi-am dat seama? Cum am putut fi atat de fraiera? Il iubesc, la naiba, dar nu il pot ierta. Nu imi vine sa cred ca mi-a facut asta! M-a mintit in tot acest timp, nu i-a pasat cat de mult ma ranit, cat de mult am suferit in urma asazisei pierderi. Cat i-am simtit lipsa doar eu stiu, dar el a fost mai aproape de mine decat as fi crezut eu.Nu i-a pasat ca eram pe punctul de a-mi pierde copilasi din cauza depresiei, nu i-a pasat de nimic. Acum daca eu nu as fi aflat accidental, cine stie cand naiba imi spunea, daca avea de gand sa imi spuna. Nu imi vine sa cred ca tip de 8 luni am trait intr-o minciuna. Este ceva de neiertat. Acum vine si imi spune ca ma iubeste si ca a facut asta ca sa ma protejeze.. Sa ma protejeze de ce? Ce minciuni idioate mai scoate pe gura aia. Il..il urasc, de fat nu il urasc pe el, urasc faptul ca m-a mintit si cu atata usurinta, fara sa ii pese de consecinte. Oare el chiar ma iubeste? Chiar tine la mine? Chiar ii pasa de bebelusii ce se afla in pantecul meu? Daca da, de ce naiba a facut asta? de ce timp de 8 luni mi-a ascuns asta? I-a placut sa ma vada cum sufar, cum ma distrug de dorul lui?M-am ridicat cu greu de pe podeaua rece, ducandu-ma in pat. Lacrimile imi curgeau agale pe obraji, nemaiputandu-le controla. Plangeam ca o idioata ce sunt, ca m-am lasat pacalita. Eram ranita, sfasiata, pierduta, nu mai inteleg nimic. Ce naiba a fost asta? Lui macar i-a pasat de mine? de caderile mele? De lacrimile varsate de mine? I-a pasat macar ce s-a intamplat cu mine in tot acest timp? A fost langa mine si din cauza asta se purta asa zisul Tibi frumos cu mine, mai ales cand imi era pofta de ceva si la ultimele ecografi a vrut sa mearga cu mine. Acum inteleg de ce. Ah, ce idioata.Plangeam, termuram si imi venea sa ma duc la naiba. Ma simteam in ultimul hal.. Mihai, a stiut de asta si nici el nu mi-a spus nimic. A facut parte din toata aceasta minciuna, dar Sonia? Si ea stia de asta? Nu cred, cand George a spus ca este Tibi era la fel de socata ca mine. Nu cred ca stia.. cel putin asta mi-a lasat de inteles..
Am iesit din gandurile mele cand in usa se auzeau niste batai, urmate de vocea calda si blanda a Soniei.
-Iulia..te rog, deschide usa. sunt eu, te rog deschide! *vocea ei blanda se auzea din spatele usi*
-Vreau..vreau sa fiu singura, te rog pleca! *raspund in timp ce imi stergeam lacrimile ce imi cadeau pe obraji*
-Iulia, sunt doar eu, George nu e aici.. Te rog, deschide!
-Vreau sa fiu singura, te rog!
-La naiba Iulia, deschide usa! Nu te mai consuma, vrei sa fii singura ca sa plangi, te rog eu deschide, le faci rau celor mici! Te rog! *ma implora ea*
M-am ridicat cu greu din pat, descuindu-i usa Soniei. M-am intors inapoi, asezandu-ma pe pat. Sonia a intrat in camera, uitandu-se la mine cu acea privire de care nu am nevoie..mila sau mai de graba compasiune. Lacrimile imi curgeau la vale si nu le puteam opri. Nu puteam sa ma calmez, nu cand el mi-a facut asta. Nu il pot ierta, nu o pot face!
-Iulia..*sopteste asezandu-se langa mine in pat, luandu-ma in brate*
-M-a mintit Sonia, in tot acest timp si-a batut joc de mine! *murmur eu in umarul sau*
-Oh scumpo, imi pare tare rau ca suferi atat, dar te rog sa te calmezi, stii bine ca le faci rau celor mici daca te consumi. *spune ea strangandu-ma la pieptul ei*
CITEȘTI
Frica,Ura si Iubire!
Romance(FINALIZATĂ) Volumul I din seria Iubirea Învinge! Ce se intampla cand totul este din ura.. ? Cand ea il uraste atat de mult incat incepe sa simta ceva pentru el. Ce se întâmplă când două lumi total diferite se ciocnesc? Când întunericul întâlne...
