"-Iulia..George..a..a murit! "
Dati drumul la melodie !
Plangeam si tremuram intr-una. Nu, asta nu este posibil. George nu trebuie sa pateasca nimic! Eu mor daca el pateste ceva. Sper din tot sufletul meu sa ma insel, dar golul asta din stomac si nodul ce mi s-a format in gat imi arata ca nu ma insel.
Prespectiva autor.
Laly cand a vazut-o in ce stare era s-a dus la ea si i-a luat-o pe cea mica in brate sa nu cumva sa o scape. Nu stiau ce se intampla cu ea si de ce a reactionat asa. Sonia la pus pe cel mic in carut, apoi s-a apropiat de ea, punandu-i mana pe umar.
-Iulia, ce s-a intamplat? *o intreaba aceasta confuza si ingrijorata*
-George.. George a patit ceva! *spune aceasta plangand in hohote*
-De unde stii? *Sonia se pozitionase in fata ei, asa incat sa ii priveasca chipul inecat in lacrimii*
-Am simtit! Stiu asta! Sonia, suna-l.. Suna-l pe Mihai! *spune Iulia disperata* El trebuie sa stie!
-Linisteste-te, il sun imediat! *spune Sonia luand telefonul de pe blatul de la mobila de bucatarie*
-Mai repede! *tipa Iulia disperata*
-Iulia, calmeaza-te! *incearca Sonia sa o calmeze*
-Cum naiba sa ma calmez cand stiu ca George a patit ceva si poate.. Poate.. Oh nu, daca a patit ceva eu mor! *Iulia era sfasiata din cauza gandului ca George sa fi patit ceva*
Sonia il suna intr-una pe Mihai, dar acesta nu raspundea. Incepuse si ea sa se panicheze, la gandul ca si Mihai a patit ceva, dar nu voia sa ii arate asta Iuliei. Si asa era foarte speriata si plangea intr-una. A incercat sa il sune de vreo 15 ori si tot nu raspundea. A inceput sa tremure si lacrimile i se formase in colturile ochiilor.
-Raspunde odata! *rabufneste Sonia, lacrimile scurgandu-i-se si ei pe obraji. Nu a mai putut sa se abtina si a dat frau liber lacrimilor*
-La naiba! Vezi, ti-am spus ca s-a intamplat ceva rau! Ti-am spus! *spuse Iulia terminata din cauza durerii*
-Marc, el trebuie sa stie ceva! *spune Sonia fugind la bodyguard-ul ce le pazea* Marc! Marc! *tipa Sonia disperata* La naiba, Marc unde esti? *tipa cat o tinea gura*
-Marc! *vocea Iuliei rasuna in toata casa* Unde dracu esti? *in vocea ei se auzea durerea*
-Da? Ce s-a intamplt? *spune Marc tragandu-si sufletul*
-Marc, George..Mihai.. S-a intamplat ceva cu ei! *spune Iulia*
-Iulia.. *dar nu apuca sa spuna nimic ca Iulia i-o ia inainte*
-Stii despre asta, nu? Spune-mi ce naiba s-a intamplat! *tipa dispearata apropiindu-se cat mai mult de acesta*
-Nu stiu nimic despre asta, dar ma duc acum sa aflu! *spune si dispare imediat*
Iulia se prabuseste jos si plange in hohote.
-Iulia! *spune Sonia apropiindu-se de ea, luand-o in brate*
-Sonia..
-Shhht, calmeaza-te! O sa fie bine, ai sa vezi! *spune Sonia incercand sa o calmeze. Lacrimile ii curgeau agale pe obraji, dar voia sa fie tare.*
Se inoptase afara si fetele nu avea nici o veste despre baieti. Iulia si Sonia ii sunau intr-una pe baieti, pana cand nu au mai sunat deloc, semn ca nu mai aveau baterie sau Dumnezeu stie ce.
Sonia era in camera cu cei mici, baietelul era in pat, deoarece dormea, iar fetita o tinea in brate mangaindu-i fata. Se gandea la ce-i mai rau si nu voia ca cei mici sa creasca fara tata si nici ea nu voia sa traiasca fara Mihai. Tot se gandea si spera ca el nu fi patit ceva.
Lacrimile ii curgeau siroaie pe obraji si simtea ca se distruge putin cate putin.
Iulia era in camera ei, scosese din dulap un tricou de al lui George si il strangea in brate si tot repeta: "Nu ai patit nimic, tu esti bine si o sa vi acasa si o sa te strang in brate si nu o sa iti mai dau drumul! Tu nu ai voie sa pleci de langa mine!". Repeta aceste cuvinte la infinit si simtea ca se distruge putin cate putin.
Iulia si Sonia au tresarit cand au auzit vocea disperata a lui Mihai care le striga. Atat Iulia cat si Sonia au luat-o la fuga si cand au ajuns jos au ramas masca. Mihai era plin de caneala pe fata ca atunci cand scapase dintr-un incendiu. Si chiar asa era.
-Mihai! *spune Sonia alergand la Mihai, strangandu-l in brate*
-Mihai..Georggee.. Unde este? *il intreaba Iulia disperata*
-Iulia.. *spune Mihai lasand capul in jos. Se cunostea dupa fata lui ca plansese*
-Unde este George? Raspunde odata! *tipa Iulia nervoasa apropiindu-se de el*
-Iulia..George..a..a murit! *spune el intr-un final*
-P-poftim? Nu! Nu, asta nu e adevarat! Spune-mi ca ma minti! George e in viata, nu e mort! *spune ea dand cu pumnii in pieptul lui Mihai*
Mihai ramasese nemiscat, iar Iulia plangea si tipa intr-una. Pe Sonia o bufnise plansul, iar Mihai avea lacrimi in ochii.
-Spune-mi ca ma minti! Nu e mort! Nu are voie sa ma paraseasca! Mihai.. Te rog, spune-mi ca asta e o gluma! *in acel moment Mihai a prins-o strans in brate, incercand sa o calmeze*
-Iulia.. imi pare rau! *spune, o lacrima prelingandu-se pe obrazul lui*
-Ce.. ce s-a intamplat? *sopteste aceasta, vocea ei era stinsa*
-Astazi am primit un telefon ca ceva era in neregula cu un transport si a trebuit sa ne ducem acolo sa verificam ce s-a intamplat. Eu am ajuns mai tarziu si cand am iesit din masina depozitul a.. a bubuit! *spune Mihai iar Iulia cade jos din picioare incepand sa planga si mai tare*
-Iulia! *tipa Sonia alergand la ea*
Sonia s-a asezat langa ea jos, strangand-o in brate. Plangeau amandoua si stia ca asta avea sa o distruga pe Iulia.
-Ce..ce s-a intamplat cu el? *murmura aceasta printre suspine*
-Mai multe corpuri au fost gasite carbonizate, printre care si..el. *spune Mihai uitandu-se in gol*
-Il..pot vedea?
-Nu, nu te vor lasa sa il vezi si mai ales ca aproape este cenusa..
-Nu, spune-mi ca nu este adevarat! Nu imi spune ca l-am pierdut, te rog!*tipa Iulia disperata*
-Iulia calmeaza-te, te rog! *spune Sonia mangaind-o pe par*
-Cum.. Cum naiba sa ma calmez cand George este mort? Spune-mi cum? *tipa nervoasa ridicandu-se de jos*
-Iulia..
-Nici o Iulia! Lasati-ma naibii in pace! *spune urcand scarile*
-Unde..te duci? *spune Sonia cu lacrimi in ochii*
-La dracu! *tipa disperata*
-Iulia, te rog nu fa ceva prostesc! *spune Sonia in urma ei*
-Ma duc in camera, vreau sa dorm si maine sa ma trezesc in bratele lui! Nu pot sa accept ca el nu mai este! *spune din capatul scarilor*
-Iulia , George...
-Taci! *tipa dispearata* Nimeni nu imi poate lua asta! Nimeni nu imi poate zice sa sper ca el este bine! Sper din tot sufletul ca asta sa fie un vis, un cosmar, iar maine de dimineata sa ma trezesc in bratele lui. Sa imi spuna ca ma iubeste si sa ma sarute. *tipa in timp ce se indreapta spre camera ei*
-Iulia.. *murmura Sonia, lacrimile curgandu-i pe obraji*
-Las-o, trebuie sa asimileze totul.. Trebuie sa fie singura sa se gandeasca la asta..nu stiu..doar las-o! *ii spune Mihai in timp ce o strange in brate*
-Ii multumesc Domnului ca nu ai patit nimic, as muri fara tine! *spune strangandu-l foarte tare in brate*
-Te iubesc! *ii spune Mihai apoi o saruta pe frunte*
-Si eu.. Te iubesc! *spune Sonia printre suspine apoi il saruta*
Intre timp, Laly era impreuna cu cei mici sus. A auzit tot ceea ce au vorbit si lacrimile nu au incetat sa apara pe obrajii ei. Il cunostea pe George de foarte mult timp si chiar daca uneori nu se purta cum trebuie cu ea, nu ii tinea ranchiuna. Il iubea ca pe copilul ei si o durea foarte tare ceea ce s-a intamplat.
Prespectiva Iulia.
Nu, asta nu e adevarat. Asta nu poate sa fie posibil! George nu a murit, asta este doar un vis, mai de graba un nenorocit de cosmar din care ma voi trezi in bratele lui.
-Iulia trezeste-te! La dreacu, trezeste-te odata! *nu, asta e crunta realitate*
De ce tocmai el? De ce acum? Cu ce am gresit de ma pedepsesti atat de tare? De ce mi l-ai luat? Ma doar sufletul, inima, ma doare tot! Nu pot accepta asta! George nu a murit, George este in viata! Trebuie sa fie in viata! Nu pot suporta ideea asta nenorocita. El nu a plecat de langa mine! El nu m-a lasat singura! El o sa se intoarca, o sa ma stranga din nou in brate si o sa imi spuna ca ma iubeste! Il vreau inapoi, il vreau langa mine! Nu il pot pierde! Nu pot accepta asta!
Mii de lacrimi imi tranverseaza obrajii, iar durerea pe care o am in piept este insuportabila. Simt ca ma sting usor-usor si intr-un final o sa cad. Nu pot rezista fara el! El era mana care ma ridica, care ma ajuta sa merg inainte si sa nu imi pese de nimic. El era totul pentru mine si nu pot traii fara el! Nu pot merge mai departe fara drogul meu!
Prespectiva autor.
Iulia s-a ridicat din pat, indreptandu-se spre dulap. A scos de acolo tricoul preferat al lui George si la strans la piept. A cazut jos, imbratisand tricoul si mi de lacrimii lasau pete mai inchise pe el. Simtea ca se stinge putin cate putin si inca spera ca asta sa fie un vis oribil.
1.Cum credeti ca va reactiona Iulia?
2.Ce credeti ca s-a intamplat defapt?
3.Cum credeti ca va evolua povestea?
Va pup si va multumesc tuturor ca imi citit povestea!
Xoxo Zuzuu18 :*
Capitol editat [4.03.2016]
Pot sa va spun ca si dupa doi ani inca mi-au dat lacrimile cand am corectat capitolul.
CITEȘTI
Frica,Ura si Iubire!
Dragoste(FINALIZATĂ) Volumul I din seria Iubirea Învinge! Ce se intampla cand totul este din ura.. ? Cand ea il uraste atat de mult incat incepe sa simta ceva pentru el. Ce se întâmplă când două lumi total diferite se ciocnesc? Când întunericul întâlne...
