~ Parteneri? ~ (bxb)

Capitolul 2

*Tomoe pov. *

Privesc spre Nagisa si Megake cum coboară împreună scarile. Pășesc mândri in aclamarile mulțimi iar eu bat din palme. Un junghi mi-a cuprins inima. Eu nu mai am partener. Nu l-am mai vazut de un secol.  Partenerul meu m-a tradat inainte sa vin in Clanul Râului. Layra a fost singura care a fost alaturi de mine iar acum un voi avea un copil. Si-a trecut mana prin fata ochilor mei atragandu-mi atentia. I-am zâmbit si sărutat crestetul.

-Trebuie sa plec pana la mama. Probabil vrea sa-mi mai de-a un sfat despre sarcina. Spune chicotind si ma mangaie dupa urechea dreapta de vulpe facandu-ma sa gem încet de placere.

-Layra încetează... Sti ca astă e punctul meu slab. Spun si ea ma sărută scurt.

-Imi plac urechile tale de vulpe. Am placat. Pa! Spune si zboara in palat îndreptandu-se spre sala tronului.

Lumea deja s-a împrăștiat iar eu am ramas singur. Trec pe langa un pom si culeg un mar din care i-au o gura. Ma indrept spre odaia mea si imi las pe pat sabia. Imi dau straiele jos si rămân la bustul gol. Ma uit la reflexia din oglindă si imi privesc chipul. Parul alb lung desprins pe spate, ochi aurii si urechile de vulpe albe. Zambesc ca pentru mine si imi folosesc puterile pentru ami apărea cozile. Am sase cozi... Imi i-au una in mana si privesc spre oglindă cu tristețe. Cândva am avut opt... Dintr-o data apare in reflexie chipul fostului meu partener ce zambeste trist. Imi intorc agitat privirea insa nu vad le nimeni. Privesc in oglindă dar nimic. Cred ca mi s-a părut... Răsuflu ușurat. A mai fost o data in Clanul Râului dar eu l-am implorat practic sa ma lase in misiune si am reușit. Nu vreau sa dau ochi cu acel trădător. Partenerul meu a fost fratele mai mare si singurul frate a lui Nagisa. Viitorul lider al clanului Sangelui. Iar eu trebuia sa conduc alaturi de el... Cat am stat in acel clan nu m-am transformat niciodată si mi-am ascuns urechile având parul rosu pentru a ma integra. Nimeni nu stie de identitatea mea inafara de el. Ma sprijin de perete cu mâinile de-o parte si de alta a oglinzi. Imi analizez cozile inca odata dupa care le retrag. Maine va fi Adunare... Oftez si ma indrept spre fereastra cu marul in mâna terminandu-l repede. Dau sa plec insa vad o claie de par lung asemănător cu cel a lui Nagisa singura diferinta fiind faptul ca era negru. Se întoarce intr-o parte astfel încât sa i se vadă ca sunt rosi. El e!  Îngheț si imi cade cotorul marului din mana. Ma dau jos de pe pervarz si ma îmbrac in graba. Trebuie sa plec. Probabil a venit la fratele sau. Ar trebuii sa plece pana la apus insa abia a răsărit soarele. O misiune? Caut prin pergamente insa nu am nici-una. Le-am facut pe toate pentru a motai astăzi. Tsk! Trebuie sa ajung la Agutsawa sama înainte sa ajunga el pentru a cere o misiune. Fostul meu partener trebuie sa treacă mai intai pe la lider ca sa vorbesca cu fratele sau. Ies din odaia si urc scarile spre sala tronului. Ma asigur ca nu e înăuntru si ma plec in fata liderului.

-Agutsawa sama! Il salut eu respectuos dupa care ma ridic. As vrea o misiune pentru astazi.

-Nu am nicio misiune pentru tine Tomoe. Astazi esti liber. Asta este inca o veste buna. Clanul Râului nu mai este țintă banditilor. Spune el vesel, ce mai seamana cu Megake, asa tata asa fiu. Uite ce e! Spune el serios prinvindu-ma cu ochi lui albaștri. Stiu ca nu vrei sa dai ochi cu fratele lui Nagisa. Continua si eu fac ochi mari. Nu sunt lider de azi de maine Tomoe. Normal ca mi-am data seama. Zice si se face mai comod pe tron. Insa iti inteleg nelinistea. Ai liber sa parasesti clanul cu conditia sa te intorci pana la apus.

-Arigato! Spun si imi plec capul recunoscător dupa care aud cum cineva bate la usa. O zi buna! Spun si zbor pe geam.

El era sunt sigur. I-am simitit mirosul. Am întins mana inchizand ochi iar sabia a venit singura la mine. Am ranjit mulțumit si m-am îndreptat spre granita. Am trecut-o si m-am îndreptat spre padurea din afara clanurilor. Afundandu-ma in padure m-am așezat la umbra unui copac. Ar trebuii sa i-au niste plante pentru ami ascunde mirosul. Am găsit niste plante langa Cascada Focului. (apa din aceasta cascada este beneficia pentru nemuritori deoarece vindeca răni iar daca bei din ea iti mai revii in putere) Am mancat niste frunze si am băut din apa. Voi pierde timpul pe aici. Daca tot nu voi face nimic important ar trebuii sa culeg niste plante pentru Karin, vraciul nostru. Am cules podbal, menta si seminte de mac. S-a intunecat asadar pornesc pe jos spre Clanul meu. In drum spre palat opresc la casa lui Karin si ii inmanez ierburile.

-Ceva vesti interesante in clan? Intreb eu semi-demonita iar ea isi indrepta privirea azurie spre a mea.

-Da. Cred ca ai auzit de fratele mai mare a lui Nagisa. Spune iar eu ma inec si tusesc. Esti bine?

-Da... Sunt bine. Spun eu usor agitat. Ce frate?

-Natsume. Spune si eu inghit in sec la auzirea numelui ce il urăsc. Va sta cu noi doua zile. Are ceva treaba cu Nagisa.

-Bine... Hai ca eu trebuie sa plec. Spun si ii zâmbesc stângaci parasind odaia sa.

Am dat de belea! Ma frec dupa ureche, punctul slab pentru a ma liniști. Intru in odaia mea si aprind o tortă deoarece este noapte iar cand vad persoana de pe patul meu inlemnesc marind usor ochi.

-Ti-a fost dor de mine? Te-am vazut dimineața. Arati bine... Spune Natsume ranjind ridicandu-se prinvindu-ma in ochi, se înălțase.

Imi revin  repede din soc. La urma urmei sunt un războinic. Deschid ușile de la odaie si ii fac semn sa iasa. Se uita la mine intens si se apropie de mine parca prea aproape. Fac o rasucire si scotand sabia din teaca o indrept spre el privindu-l calm. Pufneste simplu atingând varful sabiei. O intrept spre chipul sau iar el ma priveste trist in timp ce eu il omor din priviri.

-Afară! Spun eu tare si răspicat iar el ranjeste subtil cu ochi sclipind. Am zis sa ieși.... Continui eu deja iritat, ma durea sa-l vad.

-Macar mi-ai vorbit. Spune si imi da sabia la o parte, apropiindu-se de mine privindu-ma interesat. Trebuie sa-ti spun ceva... Ceva ce am aflat de curând. Trebuie sa mergem sa-... Nu apuca sa mai spună ceva ca indrept sabia spre gâtul sau indepartandu-l.

-Nu vreau sa aud nimic de la tine. Scuip eu cuvintele. Nu vreau sa te vad. Pleacă!  Spun eu deja îngrijorat ne mai putand sa-l privesc in ochi. Ultima data cand am avut incredere in tine... mi-am pierdut doua cozi! In cel mai crud mod posibil. Spun eu dând din cap dezaprobator cu durere in glas. Ai fost acolo si nu ai facut nimic sa ma salvezi!  Tip eu la el iar el tresare.

-Despre asta vreau sa-... încearcă dar ii dai replica.

-Ieși... Natsumi. Spun eu trist lasand bretonul sa-mi acopere ochi auri.

Ma priveste incruntat si putin nervos. Lovește peretele si iese. O lacrima imi cade pe obraz fara sa imi dau seama si simt o mana cum o sterge. Tresar. Era Natsume. Ma privea ca atunci... Asta nu era obișnuit pentru un demon. Desi lacrima se sterse continua sa atinga absent obrazul privirea lui fiind atintita asupra mea.

-A trecut un secol de cand nu te-am mai vazut sau atins. Iti sta bine in alb si cu urechi. Am auzit ca vei avea un copil. Felicitări... Spune el putin frustrat. Nu trebuia sa te las sa pleci. Zice iar eu il plesnesc peste palmă uitandu-ma urat la el.

-Corect. Imi sta bine fiind eu insumi. De ce te-ai întors? Ti-am zis sa pleci. Spun eu privind-ul urat iar eu cand vad ca nu se misca ci doar ranjeste asadad mârâi si imi afund ghearele de la degete in bratele sale pana aud un scâncet si il scot afară inchizand ușile oftand silențios.

Am stins flacara si m-am întins in pat inchizand ochi. Inca sunt tulburat. De ce? Nu vreau sa-l vad. Ma doare...

Va urma....