~ Parteneri? ~ (bxb)

Capitolul 18

*Naruko pov. *

Ah... Misiunea a fost un succes si am reușit sa-l i-au pe Nagisa. Nu inteleg de ce a Narak a vrut sa-l avem la noi. A profitat de cat de vulnerabil era Yufuin sama si usor dar sigur l-a manipulat si preluat controlul clanului. Desi sunt mana dreaptă nu stiu nici eu prea multe. Maine seara va fi adunare si vom proclama razboi clanului vântului si al râului. Inteleg de ce vrea Clanul Vântului deoarece acolo se mai afla războinici născuți in clanul nostru dar Clanul Râului? Normal trebuia sa fie doar Clanul Vântului... Stiu ca Narak a vrut asta. Soarele mai are putin si apune iar Yumoto trebuie sa apara pentru ultima data... Poate nu va apărea dupa ce s-a întâmplat data trecută. Mi-ar face lucrurile mai usoare. Dar norocul nu e de partea mea. Ii simt mirosul insa inca e devreme. Inca mai sunt raze de soare pe cer. Ma asez la umbră si imi acopăr chipul cu gluga neagră. Il vad cum paseste mandru in fata. Ma incrunt iar el chicoteste entuziasmat.

-Am reușit! In sfarsit am devenit războinic! Spune si ochi ii sclipesc de încântare. Si nu as fi reușit fara tine. Mulțumesc mult pentru ajutor si sper ca... nu te-am dezamăgit. Spune si imi zambeste cald venind mai aproape de mine incercand sa vadă sub gluga dar imi feresc chipul. O haide... Niciodata nu te-am vazut bine. Macar acum. Ca premiu ca am devenit războinic! Spune el entuziasmat si se vede ca ideea i-a venit acum pe loc.

-Ca premiu? De ce vrei asa de mult sa afli cum arat?  Nu te ajuta la nimic oricum. Spun îndoielnic iar el roseste puțin.

-Alta sansa nu am... Acum pana nu apune soarele. Chiar daca am devenit războinic inca mai pot sa te vad, nu? Întreabă temător dar plin de speranță.

-Nu cred... Trebuie sa-ti spun ceva. Spun imi bag mainile in buzunar iar el isi pleacă capul.

-Am auzit... Ce ai vorbit cu liderul tau. Spune temător iar eu oftez.

Nu eram surprins. Nu as fi avut de ce sa fiu. Cand l-am trimis acasa trebuia sa ajunga de mult. Ma incordez gata sa fiu atacat in orice moment. Bretonul si gluga imi ascundea jumatate din fata iar Yumoto făcu o mica pauza.

-Stiu ca m-am nascut in Clanul Sangelui. Cu cat ma gandesc mai mult la asta cu atat nu stiu ce sa fac...

-Faci cum vrei. Spun eu simplu iar el ofteaza. Ce vei face acum?

-Continuam ca pana acum.

-Ne vedem noaptea? Esti războinic in toata firea si inca m-ai vrei sa te antrenezi? Intreb calm iar el nu se uita la mine.

-Nu... Neapărat sa ma antrenezi. Raspunde si au ma incrunt. "Nu e de bine"

-Atunci de ce? Intreb iar el tresare si chicoteste stânjenit.

-Lasa asta. Nu mai contează. Hai! Imi arati cum arati? Apune soarele! Spune el repede si vine mai aproape de mine incercand sa-mi de-a gluga jos dar ma feresc.

-Cand am zis ca sunt de-acord cu asta?  Intreb iritat iar el ofteaza dar nu se lasa incercand sa ma împingă in lumina. Termină Yumoto...

-Bine. Apropo am invatat de la vraciul nostru o nou tehnica de apărare. Vrei sa-ti arat?  Intreaba el entuziasmat iar eu fac contact vizual cu el in sfarsit iar el zambeste mulțumit.

-O vei face oricum deci... Da-i drumul. Spun si ma sprijin de copac inchizand pentru câteva ochi la urma urmei ma pot baza pe simturi daca ma ataca.

Simt pasi si cum se repede spre mine. Imi duc mana spre sabie dar fu prea rapid. Inca aveam mana pe sabie cand si-a lipit buzele de-ale mele. Am icnit surprins dar nu mi-am deschis ochi. Mana dreaptă si-a dus-o peste a mea pe sabie si ma manevra bagand sabia inapoi in teacă lasand-o acolo si mangaindu-mi mana. Cealaltă o strecura dupa ceafa mea fara a misca gluga. Mi-a miscat buzele pana am răspuns. In gura am simtit un gust dulce... Era sarutul morți! Tsk! Doar nu crede ca asta ma va leșina. Mi-am dus mana libera spre gatul sau si l-am mângâiat. Raspunzandu-i la sarut am inceput sa-l domin vizibil facandu-l sa geama dar stiam ca nici lipsa de aer nu l-ar face sa se retraga. Ce tot fac? L-am tras mai aproape iar el a ranjit peste buzele mele iar eu am deschis ochi cand nu i-am mai simtit buzele. S-a uitat in ochi mei violeti zambind strâmb. Si-a lipit din nou buzele de ale dar nu a inchis ochi. Mi-am micșorat ochi trist iar el s-a retras. Si-a dus mainile spre gluga mea dar l-am oprit. M-a tras in lumina din nou spre câmpul de flori si m-a pus la pământ stand deasupra mea si mi-a dat gluga mea jos. S-a uitat la zambind si mi-a examinat chipul.

-Ce a fost asa de greu? Intreaba si chicoteste si imi atinge obrazul facandu-ma sa tresar si eu ma incrunt.

-Sarutul morți? Patetic. Nu avea cum sa ma doboare si tu sti asta. Aveai nevoie de o scuza pentru a ma saruta, nu? Întreb uitandu-ma spre soare chicotind scurt in timp ce el inca ma privea. La ce te uiti?

-La nimic doar ca... Sunt fericit sti? Spune zambind si eu ma ridic serios.

-Sti ca nu mai putem sa ne vedem, nu?  Atat timp cat esti in Clanul Vântului nu poate fi nimic intre noi. Si nici nu trebuie sa fie chiar daca ai fi in clanul meu. Spun serios si el ma priveste nervos.

-Tsk! De ce?! Fiind ca sunt baiat sau pentru ca sunt un pion asa cum a zis acel războinic. Spune iar eu pufnesc.

-Uite ce e! Nu te-am obligat sa vi la mine sa te antrenez, nu te-am obligat niciodata sa faci nimic. Tu ai vrut. Daca ai fi renunțat eu nu te-as fi obligat sa vi aici. De ce m-ai sărutat? Spun si el face ochi mari.

-Nu prea conteaza, nu? Pentru tine sunt doar un simplu pion, nu? Imi pare rau... Ca nu m-am ridicat la asteptarile tale. Spune trist bătând in retragere.

-Suntem amandoi niste pioni... Intr-o buna zi vom fi pusi fata in fata sa luptam. Razboaiele sunt inevitabile intre clanuri. Ce vei face atunci? Spun eu serios si el se da mai in spate cu un pas ingjitind in sec.

-Nu as putea sa-ti fac rau... Eu... Nu stiu. Dar stiu un lucru. Nu vreau sa te pierd pe tine... Spune el si ma strânge tare in brațe.

Am ramas șocat. Ce fac acum? Ah... E atat de naiv. Abia daca stie ce e cu el. Tsk! Nu-i răspund. Nu trebuie.

-La naiba... Scancesc eu iar el se retrage lipindu-si repede buzele de ale mele.

Imi freamătă buzele dar nu răspund imediat. Ii mușc buza de jos si retrage ducand mana la gura.

-Hey!

-Nu te amăgi singur, Yumoto... Concentrează-te pe clanul tau. Vin vremuri grele. Spun iar el se încruntă iar zambetul ii pierise.

-Stiu asta. Dar pot veni in clanul tau cand vreau, nu? 

-Daca nu dai raspunsul azi va fi prea tarziu.

-De ce?  Intreaba iar eu pufnesc amuzat si in acelsi timp iritat.

-Te comporti ca un copil... Ah... Vei afla in curand. Intoarcete la clan. Spun iar el vru sa se apropie de mine dar ma dau mai in spate.

Vrea sa spuna ceva insa isi retrase mana si pleca fara sa spuna vreun cuvânt iar eu o i-au spre clan. Tsk! Stiam eu ca nu va rămâne. Am zis ca nu-l voi obliga si e mai bine asa. Mi-a sucit destul mințile. Desi... Acolo intr-un al inimi mi-as fi dorit si fie acum langa mine mergând spre Clanul Sangelui.

Va urma...