~ Parteneri? ~ (bxb)

Capitolul 36

*Natsuki pov. *

E deja după-amiază iar, eu, Seiji si Miyuki venim deja de al cinci le-a antrenament. Mentori au luat-o inainte iar noi avea ne tărâm.

-Sunt asa de obosit... Mormaie Miyuki tarandu-si coada prin praf. Cum poti avea atâta energie Seiji? Intreaba el pe demonul ce topaia entuziasmat.

-Antrenamentul a fost super! Abia astept sa ma lupt cu demoni. De ce nu ne i-a inca in misiune? Abia astept sa devenit războinici! Spune el vesel zburdand in cerc iar eu am oftat.

-Sper sa-mi gasesc partenerul pana sa devin războinic. Spun iar Miyuki ma fixa cu privirea in timp ce Seiji isi intoarse privirea spre noi.

-Eu nu vreu un partener. Adica uită-te la mine. M-am antrenat fara pauza si inca mai pot. Spune el iar Miyuki isi da ochi peste cap.

-Nu e bine sa fi singuratic. E bine sa ai pe cineva langa tine. Care iti intelege cu adevărat sentimentele. Plus ca puterea ți se poate amplifica. Ai vazut cazul cu mentorul meu si Nagisa Senpai. A învins moartea! Spune Miyuki impresionant iar eu ma strâmb in timp ce Seiji pufneste disprețuitor.

-Moartea... Nu e mare lucru. Spune Seiji deloc intrigat. Eu merg inainte spre Pietrele Serpilor. Spune acesta iar eu ma incrunt.

-La Pietrele Serpilor e periculos Seiji! Spun dar e deja prea tarziu ca acesta a dispărut din raza noastră vizuala.

-Crezi ca ar trebuii sa mergem dupa el? Intreaba Miyuki privind spre mine nedumerit.

-Nup. Ce? Pisica fricoasa crede ca vom da belea daca ne intoarcem fara el? Invata sa risti... Spun iar acesta isi arata colți.

-Tu esti cel care trebuie sa inveti ce sunt regurile. Spun iar acesta isi da ochi peste cap.

-Pentru cineva care nu a crescut in clan ți mult la Codul Războinicilor. Tie frica sa nu fi o dezamăgire? Intreb iar acesta se arunca asupra mea cu ghearele de pisica scoase iar coada s-a i se dubla de furie.

-Ar trebuii sa fi recunoscător! Tatal tau e mereu cu tine! Tipa el iar eu imi ingustez ochi si lasandu-mi la iveala colti albi. Mamei mele abia daca ii pasa cu mine... Continua el cu tristețe in glas.

-Tatal meu va pleca din clan! Tip eu la iar el isi lasa urechile pe spate socat. Tsk! Perioada de ucenicie ar trebuii sa fie cea mai frumoasa perioada iar noi ne certam din orice. Spun lasandu-mi mainile pe langa corp.

-Nu ai idee cum e sa fi diferit de toata lumea si sa fi arătat cu degetul. Mărturisește el iar eu ma concentrez si simt sentimentele sale de durere se manifesta asupra mea de parca ar fi ale mele. Cum poti fi atat de nepăsator si se arunca asupra mea.

-Termina! Am simtit ceva... Spun dar acesta nu ma lua in seamă încercand sa-mi imobilizeze mainile.

-Nu-mi pasa! Spune iar eu am simtit cum frustrarea pune stăpânire pe el.

La naiba! Din nou acel sentiment... Mi-am trecut repede degetele peste buze lasand Sarutul morți peste ele cu o sclipire aurie. Te rog Kamisama... Sa fi mostenit Sarutul morți de la mama mea. Daca il voi faca sa lesine voi scapa de bataie avand in vedere ca abia ma pot misca iar daca nu va functiona ori suntem egali si nu-l pot învinge pe nicio cale ori Sarutul morți nu merge pe baieti... Desi prima variantă ar fi mai plauzibila. L-am prins cu picioarele de bazin si m-am răsucit pana ce am ajuns asupra lui. I-am luat fata in mâini si mi-am presat buzele de-ale sale. Daca e primul lui sarut înseamnă ca e chiar ghinionist. Trebuie sa guste din substanța de pe buzele mele ca Sarutul morți sa aiba efect. Gemea a prostesc si se zbatea. Era clar ca nu va raspunde nici intr-o mie de ani. Mi-am trecut limba peste buze luand putin din substanța dulce dupa care am intrat cu ea in lacasul sau umed. Nu-i rau sa saruti un neko, ba chiar mai bine decat sa saruti o zeiță. A dat cu pumni nervos in pământ ce s-a lăsat pe spate. Limbile noastre sa-u întâlnit si am deschis brusc ochi la fel ca el si ne-am privit socati. M-am dat repede de pe el iar acesta a scuipat ducandu-se la cel mai apropiat lac si bagand tot capul in apa. Il scoase si scuipa apa scuturandu-si părul si privindu-ma urat. Nu stiu de ce dar am ranjit. Ma amuza situatia.

-Ce ți se pare amuzant?! Ce a fost asta? Incerci sa ma omori? Boule! Spune acesta stergandu-se la gură.

-In primul rand Sarutul morți nu te omoara. In al doilea rand sărut foarte bine, crede-ma. In al treilea sunt vulpe! Iar in ultimul rand cred ca suntem egali. Spun eu repede iar el face ochi mari dand din coada sa cenușie in toate părțile dar parea ca durerea din el s-a mai domolit. Adică... Iti simt sentimentele de parca ar fi ale mele. L-a fel cum am ne-a invatat mentori! Spun iar acesta ma priveste confuz.

-Si trebuia sa ma saruti ca verifici? Ne pute-am lupta. Era mai... Nu stiu... Tipic pentru noi? Spune iar eu pufnesc amuzat.

-Am zis sa fie mai plăcut.

-Nu am simtit nimic cand ai facut-o. Spune el sigur pe tine iar ma incrunt.

-Ti-a placut recunoaște. Chiar daca nu ai raspuns. Spun eu frustrat. Păcat... Mie mi-a plăcut. Mărturisesc iar el face ochi mari.

-Bine, bine! Am inteles ideea. Si e posibil sa ai dreptate. Adica... Si eu ti-am simțit sentimentele. Atunci cand ai zis ca tatal tau va pleca din clan... Ti-am simtit îngrijorarea. Spune iar eu ma întristez putin. De ce ai spus asta? 

-Pai... Natsume Senpai mi-a povestit despre relatia lor. Parteneri si alte lucruri. Oricum.. Nu contează. Tata vrea sa meargă in Clanul Sangelui de asta sunt sigur. Inima lui apartine acelui clan desi a negat asta mai bine de un secol. Povestesc eu stresat dar in acelasi timp nonsalat.

-Un secol?!

-Da. Un secol. El a fost in Clanul Sangelui dar dupa un accident a venit in Clanul Râului... Dar asta nu contează. Chestia e ca eu sunt cel ce il leagă de acest clan. Tata nu stie ca eu stiu si sunt sigur nu mi-ar fi spus niciodata.

-Si ce ai de gand sa faci acum? Intreaba impartasindu-mi îngrijorarea.

-Ei bine... Tata merita ce e mai bun. Si sunt sigur ca Natsume va avea grija de el. Acolo... E ca acasa. Plus ca am auzit ca e vorba si de un posibil frate si un fost ucenic. Asadar am sa vorbesc cu el. Si am sa-i spun ca sunt suficient de mare sa ma descurc. In plus.. Il voi vedea la adunări. Chiar vreau sa fie fericit. Spun eu zambind iar el veni mai aproape de mine.

-In regula... Vino aici. Spune si ma trage la el in brate uimindu-ma.

-Miyuki...? Esti bine? Intreb si-i răspund la îmbrățișare.

-Nu mai suport sentimentele astea ce vin dinspre tine. Ma gandesc ca daca te pot liniști va fi mai bine. Nu spui la nimeni ca am facut asta, bine? Spune iar eu chicotesc scurt.

-Fie.

A inceput sa toarca iar m-am lasat moale si m-am liniștit pe data. Vibratiile corpului sau chiar sunt cel mai bun tratament. Stam asa cateva momente dupa ca se retrage din bratele mele iar imi lipesc repede buzele de ale sale sarutandu-l scurt pana sa poată riposta. Isi revine repede din soc si se rățoii la mine.

-Nu mai fa asta! Tipa el iar eu l-am ignorat si am luat-o înainte.

-Hai acasa partenere! Spun si il simte-am cu iritarea sa devinsa din ce in ce mai mare.

-Hei n-am terminat cu tine! Tipa el si se arunca in cârcă mea facandu-ma sa chicotesc.

Nici macar statul de parteneri nu ne va face sa renuntam la harjonelile noastre. Nu prea curand.

Va urma...