~ Parteneri? ~ (bxb)

Capitolul 30

*Naruko pov. *

In clanul Sangelui atmosfera e tensionata ca de obicei. Ma bucur ca fosti exilati s-au întors in clan iar liderul nostru nu s-a suparat pe Yufuin. Wataru pare ca s-a integrat in clan desi nu vorbește cu multa lume si e mai încordat si tăcut ca înainte. Cat despre Yumoto se pare ca si-a gasit partenerul in Clanul Tunetului. Ma bucur pentru el. Dar totuși nu inteleg de ce eu nu imi pot gasi partenerul. Il vad pe Wataru cum se apropie de mine si merg inaintea lui.

-Buna Naruko. Mergi cu mine in misiune si cu Yufuin? Intreaba el cu zambetul pe buze iar eu imit gestul plecandu-mi capul in fata înaintașului meu.

-Sigur ca da. Unde este Yufuin? Intreb iar el o i-a înainte mea.

-La garniță. Ne așteapta. Raspunde el iar eu il urmez spre locul stabilit.

-Ce fel de misiune este? Sub acoperire? Intreb entuziasmat iar el chicoti scurt in timp ce Yufuin se vedea deja in orizont.

-Niste vagabonzi. Spune el in timp ce ne oprim in fata partenerului sau.

-Intr-adevar Wataru. Isi cam fac de cap pe langa granitile nostre si nu imi place. Ma gandesc ca pun ceva la cale. Continua Yufuin încordat iar Wataru isi puse mana dreaptă pe umărul său si vad cum privirea demonului se îmblânzeste si se lasa moale.

Cred ca e frumos... Sa ai pe cineva care prin simpla sa prezenta te poate liniști. Se pare ca legatura dintre Wataru si Yufuin nu s-a răcit deloc ba din contra par mai apropiati ca inainte de parca timpul in care au stat despărțiti nu a facut decat sa întărească conexiunea dintre ei. Natsume a pornit după Nagisa iar cand se va întoarce poate il va putea convinge pe fostul meu mentor sa revina in clan.

-Calmeaza-te Yufuin. Nu e mare lucru. Trebuie doar sa-i punem putin la respect. Spune iar acesta zâmbi putin din coltul guri.

-Sa mergem. Spune Yufuin mai calm iar eu si Wataru il urmam in arie-garda.

Atmosfera era năucitoare dar in acelsi timp foarte liniștitoare. Ah... Cred ca ma tampesc. Am nevoie de cineva langa mine neapărat. Am trecut granita si m-am încordat gata de atac in orice clipă. Nu m-ai eram in siguranta clanului acum eram pe teritoriu inamic. Prima regula pe care o inveti cand esti ucenic: nu-ti lasa niciodată garda jos.

-Wataru? Simti ceva? Intreaba Yufuin încet iar acesta nega calm. Posibil sa aiba mirosurile ascunse. Insista demonul cu ochi sclipind iar Wataru încerca din nou.

-In spate! Tip eu si imi scot sabia sărind in spatele lui Yufuin si atacand un demon cu colti scosi.

Alți doi au apărut iar lupta se parea a fi egala. Vagabonzi cu onoare? Mai rar. Demonul meu din fata mea ma intriga. Parul sau batea in verde iar ochi auri erau foarte ageri. Miscarile sale de lupta erau precise si semanau putin cu ale lui Tomoe. Dar foarte vag. Stiu ca mentorul meu mi-a arătat miscarile acestea. Ne-am indepartat putin de grup însă tot nu pute-am sa-l pun la pamant. Ne-am încrucișat sabiile si am facut contact vizual. Am simtit cum sabiile au pulsat dar eu nu pute-am sa-mi dezlipesc ochi de ai sai. Inima mi-a tresărit iar se pare ca avea aceasi sentiment. Mi-am revenit primul si i-am imobilizat mâinile la spate facandu-l sa scanceasca. L-am împins spre Yufuin si Wataru ce tocmai i-a anihilat pe ceilalți doi. Si-a dat capul pe spate incercand sa se elibereze insa a ramas șocat cand a vazut corpurile neînsuflețite ale camarazilor sai. Wataru si Yufuin ma examinau.

-Il ucizi? Intreaba Yufuin rece iar Wataru veni in fata sa.

-S-a întâmplat ceva Naruko? Întreabă demonul cu ochi verzi iar eu am simțit cum demonul din bratele mele maraie.

-Nu ma atinge! Scuipa el cuvintele încercand din nou sa se elibereze fara succes.

-Încetează ca nu scapi. Spun si ii dau una dupa ceafa trangandu-l la pământ. As dori... Sa-l i-au cu mine in clan.

-Cum?! Întreabă Yufuin intrigat iar Wataru il prinse de braț.

-In regulă. Noi o luam înainte. Spune Wataru si il trage dupa el pe partenerul sau lasandu-ma singur cu acel necunoscut.

Ma privea in ochi uimit si nevinovat stand jos in fata mea. Ma intorc cu tot corpul spre el si ii intind mana iar el tresări.

-Numele meu Naruko. Ai dori sa vi in Clanul Sangelui? Intreb eu simplu iar el face ochi mari pufnind încercand sa-si ascunda uimirea.

-E din cauza acelor pulsari ale săbiilor? Si daca nu vreau sa vin? Întreabă el încercand sa ma provoacă dar eu pufnesc amuzat facandu-i in ciuda ca nu-i iesise planul.

-Ori vi cu mine in clan ori te ucid. Ai vazut ce s-a întâmplat cu cei doi. Erau cu tine nu? Intreb iar el inghite in sec. Vreau sa te recrutezi. Vei fi ca ucenicul meu. Spun si ma aplec la nivelul sau iar el ma privi inocent. Sti ce inseamna termenul "parteneri"? Intreb plin de speranță iar el se încruntă.

-Stiu cum merge treaba in clanuri. Fie accept. Dar asta nu ma face prizonier? Intreaba iar eu pufnesc amuzat privindu-l cu ochi mei violeti.

-Nu. Daca liderul accepta te voi mai invata cate ceva printre care si regurile clanului meu. Spun si ma ridic intinzandu-mi mana spre el vrand sa il ajut sa se ridice dar pufni si cree un scut verde ce ma facu sa ma dau un pas mai in spate.

-Nu suport sa fiu atins. Spune el privindu-ma rece. Pot si singur. Spune ridicandu-se si se pare ca eram mai inalt ca el. Arata-mi drumul. Spune ranjind.

-Bine.

Stiu ca vrea sa scape. Plesnesc usor din degete si formez un bici si il arunc spre el legandu-i mâinile dupa care il trag dupa mine. Daca chiar e egal cu mine nu il voi lasa sa scape  asa de usor.

-Cum te numesti? Intreb iar el privi in alta parte.

-Yuri. Raspunde el simplu si la obiect facandu-ma sa zambesc.

-Bun venit in Clanul Sangelui, Yuri. Spun si trec granita cu el pe urmele mele.

Va urma...