~ Parteneri? ~ (bxb)

Capitolul 12

*Tomoe pov. *

Merg cu Natsume deja de jumatate de zi soarele fiind deja sus pe cer. Primavara se va sfarsi in curand. Picioarele deja încep sa ma doara iar Natsume merge alaturi de mine. Venind mai aproape isi aseza mana pe talia mea insa ma retrag repede privindu-l sceptic iar el pufni amuzat.

-Nu te mănânc fi pe pace. Vrei sa facem o pauză? Mereu cand mergeam in misiune te plangeai ca te dor picioarele si ajungeam sa te duc in spate. Bine ca erai usor ca o pana. Spune el privindu-ma nostalgic dând din urechi amuzandu-l. Ce-mi plac urechile tale.

-Nu pune mâna! Il ameninț eu din degete stramband din nas amuzandu-l. Au trecut ani de atunci rezist mai bine la efort. Si apoi... Esti un demon, e normal sa ți se par usor. Spun iar el chicoti.

-Poate. Insa pe mine nu ma pacalesti. Esti obosit. Ai un tic care te da de gol. Spune si eu el privesc nedumerit.

-Mai ți tu minte? Intreb iar el nu răspunse la întrebare trăgându-ma dupa el spre o cascada ce se revarsa intr-un lac. Frumos... Spun iar el chicoteste mangaindu-mi degetele de la mâna.

-I-a si bea. De acum vom mai face o pauza abia  diseara cand vom dormi. Spune el iar eu fug spre stanca din apropiere începând sa o urc cu ajutorul ghearelor.

Am ajuns repede sus cu ajutorul puterilor de vulpe. Era inalt atingând putin nori. Natsume veni in zbor langa bine zambind facandu-ma sa ma încrunt.

-Mereu ti-a placut sa cateri in lucruri inalte. Ma asteptam sa faci asta. Tu nu ai nevoie sa poti zbura. Spune privind in jos.

-Mereu te dadeai in mare stambă ca poti zbura cand eram ucenici. Asta pana te-ai izbit de un războinic mai experimentat. Tin minte ca Nagisa  era nascut atunci. Avea doar doua luni si te-a pus sa ai grija de el. Spun eu râzând in timp ce-mi aminteam de Natsume cum il legăna pe fratele lui mai mic. Eu am scapat usor... Mereu am fost descurcaret. Spun învârtindu-ma o data dupa care mi-am dus mainile spre cascada lasand apa sa mi le inunde dupa care am baut câteva guri cu spatele la temporarul meu partener.

-Vezi ca-ti mai amintesti de noi. Pare ca nu m-ai uitat asa de usor. Spune el iar eu fac ochi mari inca refuzand sa imi întorc chipul spre insa am dat din urechi semn ca l-am auzit. Inca nu ai incredere in mine, nu? Spune el pe un ton greu de descifrat iar eu m-am întors spre el.

-Nu chiar... Insa nu ai nevoie de increderea mea corect? Intreb iar el se apropie de mine privindu-ma superior cu in rânjet tâmp in coltul gurii.

-Sti ca urăsc cand faci asta. Spun eu iritat el da nas in nas cu mine facandu-ma sa zvacnesc din urechi încruntat.

-Si tu sti ca imi place sa te enervez. Spune si vine mai aproape de mine pana aproape am alunecat de pe stanca. Si stiu si faptul ca esti foarte împiedicat mai ales la înălțime totuși iti place. Spune si simt ca ma dezechilibrez cand imi reamintește de asta.

Se apleaca in jos spre mine facandu-ma confuz atunci cand isi strecura mâinile ranjind sub genunchi mei facandu-ma sa pierd contactul cu pământul chiar cand era sa cad. Icnesc a surprindere si ma prind repede de el pentru a nu cadea pe spate. Ma trage mai aproape lipindu-ne trupurile si tinandu-si mainile pe bazinul pentru a nu cadea. Se duse fix pe marginea stânci pentru a-mi face in ciuda. State-am deasupra apei in bratele si m-am indepartat putin de fata pentru al privi in ochi strangand din buze neimpresionat iar el chicoti.

-Ai zis ca dupa asta fiecare isi vede de drumul. Ei bine vreau sa ma asigur ca nu vei uita misiunea asta prea repede. Si apoi... Nu ne-am vazut de un secol. Vreau sa profit de asta. Spune si se apleaca peste apa facandu-ma sa il apuc mai strans de gât panicat.

-Da-mi drumul! Spun eu iar isi da-du treatal ochi peste cap facandu-ma sa ridic din ambele sprâncene confuz.

-Bine. Spune si isi îndepărta mainile iar eu  am atârnat pentru un scurt timp caci mi-am încrucișat picioarele in spatele lui iar el zâmbi satisfăcut.

-Pe pământ. Nu m-ai face pe neștiutorul. Mârâi el la el iar ma duce in zbor jos langa lac.

-Sa continuam. Spune iar ma las jos din bratele sale si merg alaturi de el.

Încetul cu încetul soarele a început sa apuna iar eu eram deja obosit totusi nu as recunoaște niciodată. Mekage si Nagisa asteapta vesti bune. Il vad pe Natsume cum sare in dreptul unui copac si se intoarce spre mine cu un măr.

-Mancam maine pește. Stiu ca iti place. Pana atunci mănânca asta. Mi-l da in mana iar eu il adulmec înainte sa i-au o mușcătură. Locul asta pare liniștit. Vom inopta aici. Spune si arata spre un copac batran cu ramuri groase si desene ce ne-ar putea tine chiar si de ploaie.

-Natsume... Trebuie sa ne intoarcem in clanuri repede. Nu avem timp de pierdut. Demoni nu au nevoie de somn neapărat. Sa continuam drumul. Spun si dau sa pornesc din nou la drum insa Natsume ma opreste.

-Eu poate nu am nevoie somn dar tu da. Nu vei fi in stare de nimic fara. Nu mai fi asa de incapatanat Tomoe. Spune iar eu oftez. Sti ca nu ai nicio șansă sa ma faci sa imi schimb decizia. Hai.

Ma asez jos sprijinindu-ma cu spatele de copac. Soarele apusese de-a binelea iar primele stele se vedeau deja. Natsume a venit langa mine si a pus a barieră pentru orice incident neprevăzut. Am terminat marul si am ars cotorul in palma. Am inchis ochi pentru câteva secunde si simt cum sunt ridicat in aer. Imi deschid ochi brusc si ma trezesc intre picioarele lui Natsume cu spatele lipit de pietul lui iar capul imi ajungea sub barbia lui. Il privesc pentru pentru o secunda dupa care incerc sa ma ridic insa fara rost. Ma tinea de abdomen cu ambele mâini si nu parea ca vrea sa-mi de-a drumul. Mârâi iar el isi afunda nasul in parul meu alb.

-Nu-ti dau drumul. Pentru un tip care  controlează focul esti foarte rece... Spune si cu o mana isi duse mana la gat dandu-si jos pelerina si acoperindu-ne pe amandoi cu ea. Mai bine, nu? Tie iti place caldura. Spune si isi duce mana la dupa urechea mea dreapta mangaind-o.

Incerc sa scap de cateva ori insa renunt dupa a zecea oară. Inca eram incordat si incercam sa nu ma ating de el cu spatele. Însă Natsume ma prinse: la caldura, obosit si mangaindu-mi punctul sensibil nu mai aveam mult pana sa cedez. Si stia asta apasand dupa ureche facandu-ma sa scot un geamat scurt pe care l-am acoperit repede muscandu-mi buza de jos cu ochi intre deschiși. Mi-am dus mana la a lui ce se afla in părul meu si am încercat sa o indepartez. Am reușit prima data dar si-o duse inapoi si isi continua acțiunea facandu-ma sa scot sunete tot mai des in timp ce ma lasam moale la pieptul sau. Cu ochi inchisi si inca putin in garda m-am lipit de el. I-am simtit mana ferma pe maxilarul meu, apoi spre barbie dupa care si-o strecura pe sub hainele mele mangaindu-mi abdomenul fierbinte atingandu-mi "accidental" sfarcurile facandu-ma sa ma treacă toti fiorii. Mi-am strans burta cand l-am simtit la bata pantalonilor incordandu-ma din nou si gemand a protest. Chicoti multumit, eu lovindu-l peste picior usor insa fara a deschide ochi. Si-a plimbat mana spre gâtul meu prinzandu-l blând si punând stapanire pe el cu ajutorul buzelor sale. Am gemut in timp ce el m-a însemnat.

-Termina Natsume... Spun eu somnoros iar el imi sărută gatul strangandu-ma mai bine in brate surprinzandu-ma.

Eram inca incordat iar simțurile imi erau in alerta. Nu-i pleacea asta si stiam. Mi-atins din nou acel loc facandu-ma sa gem stins de placere, inmultindu-se pe masura ce somnul ma cuprindea. Am cedat asa de usor... Intr-un final am adormit facandu-ma mai comod.