Capitolul 31

71 12 0
                                    

*Seiji pov. *

E pentru prima data cand ies din tabara iar soarele aproape apune. Presupun ca nu vom sta mult insa Agutsawa sensei a vrut sa imi arata împrejurimile. Stam langa o cascadă foarte inalta iar eu privesc in sus spre muntele de unde se revarsa apa. Privesc impresionant si cu buzele intredeschide cum apa rece curge șiroaie in timp ce sensei ma examinează atent.

-S-a întâmplat ceva Sensei? Imi atintesc eu privirea cenusie spre mentorul meu ce Imi zambea.

-Nu. Cascada aceasta se numeste Cascada Focului. Are multe beneficii daca bei din ea. Poate ajuta chiar si la vindecarea ranilor. Spune el iar eu il privesc curios.

-Incredibil... Mai avem ceva de vizitat? Intreb eu entuziasmat iar el chicoti scurt.

-Mai este un loc... Dar nu ti-l voi arata acum. Spune gânditor iar eu plec capul.

-Bine Sensei. Ne intoarcem in clan? Intreb cu putin regret iar el veni mai aproape de mine atingând apa cu degetele in timp ce eu ii urmaream gestul.

-Se spune ca numai cei mai curajosi războinici au curajul sa bea din această cascada deoarece in ea a fost varsat cândva mult sânge. Acum mult timp, inca dinaintea formarii celor cinci clanuri. Locul acesta a fost numit sacru. Povesti el cu o voce înțeleaptă si isi intoarce privirea albastră spre mine ce il prive-am uimit.

-Asta s-a întâmplat cand erai tu copil sau mai demult? Intreb intrigat iar si am vazut cum ochi ii sclipeau.

-Nu. Clanurile dainuiesc de mult timp aici. Dinainte sa ma fi nascut eu, dinainte de tatăl meu.

-Tatăl tau a fost lider de clan? Alături de partenerul sau? Intreb entuziasmat iar el zâmbi trist.

-Partenerul tatălui meu era liderul de drept. Dar cand a murit tatăl meu a urcat la tron. Povestește el cu nostalgie iar eu zâmbesc inconstient. Deci... Tu ai curaj sa bei din Cascada Focului? Intreaba jucăuș iar eu fac ochi mari privind spre apa ce batea in rosu din cauza apusului.

-Normal ca am curaj. Unui războinic nu trebuie sa-i fie frica de nimic. Spun eu încrezător si simt cum pe mentorul meu il străbate un fior.

De ce simt ca am mai spus asta o data? Asta chiar e straniu... Simt ca am mai fost aici cândva. I-au in palme putina apa si beau lichidul rece. Era bun..

-E buna. Spun eu privind spre mentorul meu ce zambea calm.

-Ciudat. De obicei lumea evita sa ma priveasca in ochi crezand ca vor fi intimidati. Dar tu ma privesti de parca as fi un cunoscut demult. Spune gânditor iar eu tresar.

-Nu stiu motivul... Mergem in clan? Intreb de data asta mai sigur pe mine iar el incuviinta scurt.

L-am urmarit in clan si l-am vazut din nou pe acel demon ai caror ochi ma intrigau. Realizez ca ma holbez si imi întorc stânjenit capul. Mentorul meu deja nu mai era in raza mea vizuala. Il vad pe acel demon-caine cum vine spre mine iar eu ma dau un pas mai in spate.

-Buna! Numele este Mizuki. Ai vrea sa ma insotesti pentru a patrula granitele pentru o ultima data in seara asta? Intreaba cu speranță in glas iar eu zâmbesc. Ceilalți războinici sunt ocupati.

-Sigur. Numele meu este Seiji. Sa mergem. Spun iar el o lua înainte zambind.

-Ai niste ochi foarte interesanti. Spun iar ma rosesc putin dar imi revin. De la cine ii mostenesti? Intreaba amuzat iar eu ajung in rand cu el in timp ce am terminat de inspectat granita cu Clanul Vântului.

-Cred ca de la bunicul meu, Narak. Spun nonsalat iar el face ochi mari in timp ce ne îndreaptăm spre Clanul Umbrelor. Ce e? 

-Am auzit ca acel demon a fost partenerul lui Agutsawa sama. Imi pare rau ca a tradat clanul nostru... Spune el iar eu simt cum creste furia in mine.

-Nu cred ca e vina mea... Spun eu printre dinti iar el ofta si parea ca nu baga de seama indignarea mea in timp ce ne îndreaptăm spre ultima granita, Clanul Tunetului.

-Știu. Am auzit povesti despre el si cum a ucis-o pe Layra. La fel a incercat si cu Wataru din clanul Sangelui. Spune el iar eu imi strang pumni strâns in timp ce ne apropiem de clan.

-Inteleg. Noapte buna! Spun eu tremurând de nervi si cred ca eram rosu la față cand am intrat in odaia mea.

De ce lumea are tendința sa ma asemenea cu bunicul meu prin simplul fapt ca am ochi ca ai lui?! M-am dus in fata oglinzi si am dat cu pumni de-o parte de alta a ei si m-am privit in ochi mei ca cenusa. Ce aveau atat de special?! De ce ma simt atat de frustrat?  Dintr-o data in reflexia oglinzi aparu un demon mult mai matur. M-am dat îngrozit in spate cu ochi mari si lipindu-ma de perete privind cu groaza spre silueta din oglindă ce zambea multumit. Arată exact ca mine cu câteva diferențe. La unul din ochi avea o cicatrice iar parul ii era complet negru. Nu batea in albastru ca al meu. Insa ochi... Erau aceeasi. Erau... Ai mei parcă... Era varianta mea mai matură.
Eram eu din viitor sau...

-Narak! Am pus eu repede si șocat iar demonul din fata mea isi inclina capul intr-o parte încuviințand facandu-ma sa tresar speriat.

Dupa un timp m-am ridicat cu inima cat un purice si m-am apropiat usor de oglindă. Sosia mea ma urmarea cu atenție iar eu deodată am prins curaj. M-am oprit in fata oglinzi si am atins-o cu un deget. Deodată un fior îngrozitor m-a străbătut din picioare pana in cap. Un set de amintiri mi-a trecut prin minte. Unele ce ma faceau sa urlu de durere iar altele ce imi faceau inima sa tresară de bucurie. Chipul tatălui meu in timp ce crestea, chipul bunici mele în timp ce o salvam dintr-un foc, chipul lui Mekage cand s-a nascut, chipul lui Harumi sama in timp ce o infruntam. Am simțit sangele ce clocotea in mine in timp ce ma luptam, adrenalina ce imi punea sângele in miscare si puterea ce o simte-am. Cum mi-am tăiat parul negru cândva ce batea in albastru dar l-am vopsit negru. Buzele lui Agutsawa sama peste ale mele! Ghearele sale ce mi-au zgariat umărul, durerea plecări mele din Clanul Râului si ura fata de clanuri. Iubirea ce mi-a dat-o Agutsawa sama si chipul sau blând si in final colti lui Mekage in gatul meu. Narak... Eram eu. M-am dat mai in spate iar reflexia din oglindă iesi si intra in mine. M-am uitat in oglindă si mi-am vazut trupul. Aveam o expresie ingrijorata. Am trăit in câteva clipe... VIATA MEA ANTERIOARA. Sunt reîncarnarea lui Narak. Asta ar explica de ce m-a luat Agutsawa drept ucenic... Nu are incredere in mine! Ii amintesc de fostul lui partener. Nu inteleg de ce dar nu eram tulburat deloc. Nu trebuie sa afle nimeni ca am fost cândva Narak. Pana imi voi da seama care e destinul meu trebuie sa inlatur suspiciunile cum ca sunt reîncarnarea lui Narak. Ma privesc in ochi cenusi zambind. Imi place.

Va urma...

~ Parteneri? ~ (bxb) Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum