~ Parteneri? ~ (bxb)

Capitolul 29

*Natsuki pov. *

Ma trezesc buimac si incerc sa ma ridic in capul oaselor. Sunt obosit. Ieri am avut primul antrenament si nu credea-am  vreodată ca va fi atat de greu. Mai rau a fost de Miyuki ca a facut prima patrula de noapte. Ma ridic greoi si ma frec la ochi. Afurisitul ala de neko aproape m-a învins in lupta dar tot nu pot intelege de ce nu-l înving in lupta. Am auzit ceva de "parteneri " dar nu am băgat de seamă. Tata imi povestea de asta cand eram mic. Parteneri însemna doua persoane egale in lupta ce au o conexiune speciala sau ceva de genul. E si mai scund decat mine si ma enervează cu apucăturile lui de pisică desi trebuie sa recunosc ca mi-a facut ultimele luni mai interesate. Inca la bustul gol, avand in vedere ca cam asta înseamnă pijama in clanul nostru: doar pantaloni, ma frec la ochi dupa care mi deschid din nou. Pe usa intra Miyuki cu capul in jos de parca nu si asa era destul de scund. Se freacă la ochi ca un copil mic si casca.

-Ce crezi ca faci in camera mea? Întreabă incrucisandu-mi mainile la piept iar el ofta obosit.

-Lasa-ma sa dorm aici. L-a fiecare doua minute intra cineva peste mine in cameră si nu ma lasa sa dorm. Spune si se arunca la mine in pat tragandu-ma dupa el.

-Hey! Nu ti-am dar acordul! Da-te jos de pe mine! Neko?

Nu poate dormi din cauza agitației... Asta ar explica de ce si el e la bustul gol. Nu e vina mea ca a vrut sa faca ore suplimentare.

-Neko! Trezeste-te! Incerc eu dar fara succes. Ah.. Fie.

Corpul lui emana atat de multa caldura ca imi da fiori. Da-u sa-l imping insa incepe sa toarca. Vibratiile corpului sau erau liniștitoare. Cu siguranta era obosit daca a reușit sa doarma cu mine alaturi. Nasul meu s-a oprit in părul sau cenusiu si am stat asa cateva momente. Imi placea cum se simtea desi era foarte cald. Ce tot fac?! L-am usor la o parte  iar el s-a ghemuit si si-a trecut coada stufoasa peste nas dand odată din urechi. Arata exact ca o pisica. M-am îmbrăcat si eram gata sa ies cand am auzit o bataie in usa. Am aruncat repede o pătură peste neko si am strigat un "intră ".

-Hey Natsuki! Ar trebui sa mergem in patrula de răsărit. Spune Seiji si intra in odaia mea. Eu granita cu Clanul Vântului, tu granita cu Clanul Tunetului iar Miyuki cea cu Clanul Umbrelor dupa care vom fi liberi pana după-amiază.

-De ce trebuie sa facem noi asta? Ma plang eu iar el ofteaza.

-Pentru ca astea sunt activitati de ucenici iar noi suntem singuri din clan. Ca tot veni vorba... Nu-l pot gasi pe Miyuki. Spune si ma face confuz.

-Miyuki? 

-Neko. Spune el simplu iar eu tresar chicotind. L-ai vazut?

-E in regula. Voi patrula eu si granita cu Clanul Umbrelor. Spun oftand iar el face ochi mari surprins.

-Parca nu te intelege-ai bine cu el. Ce s-a schimbat? Intreaba iar fac ochi mari constient abia acum de ce am spus.

-Nimic. Dar am energie in mine. Sa mergem. Spun iar el o i-a înainte.

Inchid ușile aruncand o ultima privire spre patul meu unde silueta lui neko se misca usor in timp ce respira. Tsk! Nu e chestia ca vreau sa-l scutesc de treaba pe care o are insa banuiesc nu se va scula iar eu nu am de gand sa-mi petrec toata ziua încercand sa-l trezesc. Realizez ca stau pe loc si tresar urmandu-l pe Seiji. Ies afara si il vad pe Seiji privind spre un tanar războinic ce din cate stiu a devenit razboinic anul trecut. Merg spre si imi asez mana facandu-l sa tresară.

-E totul bine? Intreb iar incepe sa meargă spre ieșirea din tabăra cu mine dupa el.

Arunc o privire cu coada ochiului spre acel razboibic si il vad cum il urmărește cu privirea pe camaradul meu. Era un demon-caine cu parul argintiu si cu ochi de-o nuanță neobisnuita. Un albastru amestecat cu verde.

-Da. De ce intrebi? Raspunde el cu întârziere in timp ce iesim cu totul din tabăra.

-Cum se numeste acel demon? Il cunoști? Intreb curios iar el isi duce o mana la ceafă in părul sau negru cu nuanțe albastre.

-Nu-i stiu numele. Insa mi-a atras atentia culoarea ochilor sai. E... Neobisnuita. Spune el gânditor iar eu chicotesc. Ce e? Intreaba confuz.

-E frumos trebuie sa recunosc. Si ochi tai sunt de-o culoare rară. Esti singurul din toate clanurile care are ochi cenusi. Ma intreb de unde ii moștenești... Intreb iar el zâmbi.

-Pai... Tatal meu a zis ca ii mostenesc de la un demon pe nume Narak. Tatal sau insa acum nu se mai afla in clan... Povesteste el gânditor iar eu fac ochi mari.

-Narak? Din cauza unui demon pe nume Narak mama mea a murit dupa putin timp ce m-a nascut... Spun eu cu tristețe. "Nici măcar nu imi amintesc cum arată". Dar acum e mort. Unchiul meu a facut asta. Poate e doar coincidența de nume.

-Posibil. Nu-l cunosc asadar nu stiu ce sa zic. Dar... Nu inteleg de ce insusi Agutsawa sama a vrut sa ma aiba ca ucenic. Adică... E liderul! Ar fi putut sa aleaga pe oricine sa-mi fie mentor. Spune gânditor iar eu il bat pe umăr.

-Chiar asa. Cum e sa-l ai ca mentor pe liderul clanului? Intreb entuziasmat iar el se însenina.

-E chiar interesant. Ma bucur ca m-a ales. Poate fi serios si in acelasi timp amuzant. Eu o i-au pe aici. Spune si imi face semn de "la revedere ". 

Narak, nu? Nu l-am cunoscut dar am auzit povesti despre el. Unele zvonuri spun ca acesta a fost partenerul însuși al lui Agutsawa sama, bunicul meu. Daca asta e adevarat oare de asta la alea Agutsawa sama pe Seiji? Fiindca ii amintește de fostul sau partener?

Va urma...