~ Parteneri? ~ (bxb)

Capitolul 13

*Naruko pov. *

In Clanul Sangelui este agitație peste tot. Da cand a plecat liderul nostru impreuna cu partenera sa Yufuin sama a devenit lider temporal. Este atat de rece încât si o simpla privire te poate face sa tremuri. A inceput sa aduna inapoi in clan exilati ce au tradat clanul si chiar si pe cei ce au plecat de buna voie. Pe cei ce nu au vrut sa vina i-a fortat amenintandu-i. Nu a fost asa dur dintotdeauna... Cand era si partenerul sau in clan era totul bine. Insa el a dispărut acum doua secole. A suferit foarte mult. E singurul pe care nu a reușit sa-l aducă înapoi. Nu l-am gasit si nici macar nu stim daca e in viața. Desi nu inteleg cum gandeste noi trebuie sa il ascultam pana ce va veni lideri. Dar macar daca Natsume nu pleca si el... Numele partenerului acestuia era Wataru... Singurul care mai lipseste din clan e Nagisa. Am auzit ca trimis pe cineva deghizat in Wataru sa arunce in blestem asupra lui insa nu prea a funcționat. Presupun ca crezut ca va veni el la noi pentru asi apara numele. Era de așteptat având in vedere ca Nagisa e puternic. Unul din cei mai bun. M-a pus imediat mana s-a dreaptă si mia dat o singura misiune. Sa antrenez un ucenic din Clanul Vântului . Nu stiu de ce l-a ales pe acel puști. Nu are nici macar un secol de viața si sa nu mai vorbim de faptul ca e foarte energic. Stiam eu ca cei din Clanul Vântului sunt rapizi dar nici chiar. Baiatul stie ca fac parte din Clanul Sangelui dar pare ca nu-l deranjeaza venind in fiecare noapte sa-l antrenez fara stiinta camarazilor săi. Si chiar daca ar afla nu mi-ar pasa. Bănuiesc deja planul liderului...In razboi va trebuii sa lupte contra mea... Sirul gandurilor imi este întrerupt de un miros necunoscut si l-am recunoscut pe Yumoto cum a vrut sa-mi sară in spate cu ghearele scoase dar m-am ferit la timp. Nu s-a lăsat ci si-a activat otrava din gheare atancandu-ma necontenit folosindu-se de viteza. M-am ferit de lovituri si am vrut sa-l înjunghiat in pântec insa imi ataca mana zgâriind-o putin. Am marait iar el s-a oprit in fata mea mandru.

-Vezi? Chiar si antrenamentul Clanului meu e bun. Spune entuziasmat si vine in fata mea mai aproape de fata mea desi era maj scund ca mine.

-Poti oricând sa renunti. Spun eu simplu. "Si chiar as vreo sa faci... "

-Nup. Imi place prea mult. Cu antrenamentul tau suplimentar voi cel mai bun din clan. Iti mulțumesc. A fost destul de greu sa părăsesc tabara asadar ce vrei sa ma inveti? Intreaba repede entuziasmat.

-In primul rand controlează-ti emotiile. Ai prea multa energie si o irosesti degeaba. Spun eu luand-o inainte iar el ma urmări sărind pe langa mine vesel. Nu sari. Mergi demn si controlează-ti tonul voci. Continui eu si ma opresc cu el in dreapta mea in fata unui luminis cu iarba mare pe un deal iar in josul ei era o câmpie cu multe flori fiind acum arginti in lumina palida a luni.

-Sti... Mereu te-am vazut in lumina luni. Ma intreb cum arati in razele soarelui. Bănuiesc ca parul tau galben strălucește ca aurul nu? Intreaba el entuziasmat iar eu oftez silențios.

-Ce e cu întrebarea asta lipsită de sens, Yumoto? Intreb eu pe acelasi ton liniștit. Nu suntem aici sa stam la palavre. Oh... Esti inca un copil.

-Am 20 de ani! Se apara el bosumflandu-se.

-Eu am 200. Spun eu calm iar el face ochi aurii mari suprinsi iar in secunda doi incepe sa zambeasca.

-Incredibil... Si esti mai inalt ca mine doar cu un cap. As vrea sa ma înalț... Mi se plânge el iar eu ma sprijin cu spatele de un copac.

-Daca esti mic te folosesti de puterea celui mare. Esti mic si rapid. Ai putea folosi asta sa devi spion nu agent sub acoperire. Spune iar el isi scoase sabia din teaca dar nu ma ataca. De ce nu ma ataci? Intreb iar el bate in retragere.

-Te-am rănit, nu? Întreabă arătând spre bratul meu unde se vedea o dara se sange uscat iar eu mi-am ascuns bratul in spate. N-am vrut sa te ranesc. Lasa-ma s-o bandejez. Da sa vina spre mine dar ii fac semn din cealaltă mana sa se opareasca.