~ Parteneri? ~ (bxb)

Capitolul 5

*Tomoe pov. *

Ma scol obosit inca si clipesc in razele soarelui. De la fereastra mea se vede foarte bine satul in care locuiesc razboinici clanului. Toata lumea stie sa lupte la noi in clan. Razele soarelui intra prima data la mine in odaie. Ma ridic oftand. Am avut cel mai mare coșmar din viata mea. Se facea ca Natsume, fostul meu partener venise pentru cateva zile la noi in clan. Am pufnit chicotind scurt amuzat si mi-am spalat fata. M-am dus in fata oglinzii si mi-am mângâiat urechile albe de vulpe zambind. M-am imbracat fiindca eram doar in halat si pantaloni si am iesit din odaie. Sau asa crede-am fiindca am dat nas in nas cu Natsume. Nu am spus nimic ci doar m-am dat un pas mai in spate. Chicoteste si da sa ma atinga insa ma feresc. Se pare ca nu a fost un coșmar.

-Nu ma atinge. Mârâi eu la el iar el  incepe a ranji. Tsk! Pufnesc eu dispretuitor si dau sa plec insa ma împinge inapoi in odaie inchizand ușile. Ce crezi ca faci? Intreb încurcat in timp ce el pune un scut pentru a nu se auzi nimic inafara. Vrei sa ma ucizi?  Ti-a luat cam mult sa ajungi la decizia asta, nu? Intreb eu ironic iar el se apropie de mine zambind. Păstrează distanța! Mârâi eu dezvelindu-mi colti.

-Uite Tomoe. Nu iti cer multe. Doar două minute. Sa-ti spun ceva ce am aflat nu demult. Spune dar ii fac semn sa tacă. Nu eu te-am trădat. Nu ti-am facut nimic eu. Acela nu eram eu. Era un impostor. Am venit aici pentru a te lua cu mine si sa ne razbunam pe cel ce ne-a despărțit. Spune el si ma prinde de umeri nervos. Din cauza lui tu mai părăsit! Stiam eu ca trebuie sa te las sa pleci. Spune el lasand capul in jos.

-Natsume... Nu e cazul sa dezgropam trecutul. Te-am vazut! Nu puteam sa te confund. Spun eu si il privesc cu indoiala in ochi lui rosi nervosi.

-Aminteste-ti Tomoe! Mi-ai simtit mirosul atunci? Ce expresie a fetei aveam?  Ochi mei erau rosi?  Cum eram îmbrăcat? Ma întreabă el incrucisandu-mi mâinile.

-Nu-mi amintesc cu exactitate insa acum ca zici încep sa am îndoieli. Spun eu cu vocea tremuranda. A fost groaznic... Il privesc eu cu ura.

-Tomoe! Eu am fost leșinat iar cand mi-am revenit am venit repede la tine. Erai intr-o baltă de sânge si cu doua cozi lipsă... Spune dar se opreste cand vede ca nu-l mai privesc in ochi.

Il aud cum scanceste trist si se repede spre mine tragandu-ma la pieptul meu. Incerc sa ma eliberez insa bratele imi sunt imobilizate. Imi duc colti si il mușc afundandu-mi colti in umărul lui facandu-l sa geama insa imi da drumul. 
Il privesc urat si el ranjeste.

-Fiară mica. Spune si isi linge buzele muscandu-o usor pe cea de jos astfel încât i-am putut vedea colti ascuțiti. Iti spun Tomoe... Nu am fost eu.

-Daca nu tu atunci cine? Intreb eu exasperat iar el redevine serios.

-Wataru. Spune el simplu iar eu măresc ochi.

-Wataru? Dar el a fost exilat din clanul Sangelui acum multi ani. Spun eu ezitand. Insa imi amintesc bine ca era maestru in ale deghizari mai ceva ca Layra. Spun iar el pufneste.

-Exact. Ai uitat ca din cauza mea a fost exilat? Nu am avut liniste pana l-am găsit facand cercetări cand eram liber... Spune el trist. Vino cu mine! Trebuie să-i facem felul.

-Natsume... Nu cred ca e cazul.... Spun eu iar el maraie nervos.

-Stiu unde e. Te-ai facut moale Tomoe. De cand nu ai mai ucis pe cineva? Tsk! Ai uitat cine suntem?! Il vom lasa le lasul ala sa scape nepedepsit. Esti mai slab de cand gredeam. Spune el privindu-ma cu ochi aia reci pe care ii uram.

Am scos sabia nervos si am îndreptat-o spre el maraind. S-a ferit si a sarit peste mine incercand sa ma loveasca cu cotul insa m-am ferit imobilizandu-i mana. Si-a scos sabia si si-a adunat toate energiile aruncand înspre mine cu ea. Am facut la fel insa fara rost. Nimeni nu a fost rănit: suntem egali. Atat timp cat ne luptam nimeni din noi doi nu va fi rănit.

-Mi-a fost dor de asta. Spune Natsume satisfăcut, ranjind. Suntem parteneri spune si vine in fata mea dintr-o săritură ridicandu-mi barbia. Nu ai cum sa negi asta. Vi cu mine?

L-am privit fara vreo expresie pe chip. Un marait mi s-a oprit in gat im timp ce el ma privea asteptand un răspuns. M-am ferit de sub atingerea lui. Are dreptate. Bun sau rau, in Clanul Râului sau Clanul Sangelui nimeni nu ma calca in picioare si rămâne nepedepsit mai ales ca din cauza lui mi-au scazut puterile. Mi-am îndreptat privirea spre brunet dand din cap in semn ca da.

-Parteneri? Intreaba si eu măresc usor ochi, sincer sa fiu mia fost dor de acest cuvânt.

-Parteneri. Spun si zambesc usor iar el isi lipeste fruntea de-a mea si imi zambeste.

Oricât as nega trebuie sa recunosc ca mi-a fost dor. Dar tot nu am incredere  in el. Inca incordat imi atintesc privirea in ochi lui rosi. Isi strecoara mana dreapta dupa ceafă mea si se joaca cu șuviță din parul meu. Asa facea mereu... cand eram ucenici. Isi duce mana mai sus spre urechea mea dreapta atingându-mi punctul slab. Evident ca stie de el... Cum puteam sa uit. Nu aveam sa ma las moale. L-am împins si l-am privit serios iar el ranji.

-Nu-ti place sa te simti bine? Intreaba el iar eu dau sa plec insa ma prinde de braț. Vom porni maine la drum in zori. Pana la ascunzătoarea lui vom face o zi si o noapte.

-Apoi fiecare isi vede de drumul sau. Spun si ma smucesc din atingerea lui luandu-mi sabia.

-Cum vrei tu. Spune el trist privindu-ma in ochi mei aurii cu regret.

-Ce regreti? Spun iar el face ochi mari a surprindere insa isi revine repede in fire zambind. Tu nu ai regrete... Adaug eu incet.

-Ma cunoști foarte bine. Ai dreptate nu am regrete. Spune si eu părăsesc începerea.

Stiu ca nu e bine sa merg cu el. M-ar putea trăda oricând. Nu am nicio dovada ca acest Wataru e de vina. Poate face asa doar pentru ami castiga din nou increderea. Voi fi cu băgare de seamă. La urmei sunt un războinic destoinic nu un ucenic ce nu stie sa tină o sabie in mana. Ma duc spre sala tronului si ma înclin in fata liderului.

-Agutsawa sama. Voi pleca in zori alaturi Natsume intr-o răzbunare comună. Voi lipsi trei zile. Este in regula?

-Sigur. Insa... As vrea sa stiu. Care e relatia dintre tine si fratele lui Nagisa? Întreabă el si ma tintuieste cu privirea lui blândă albastra.

-Nu este nimic special. Spun eu simplu insa înțelepciunea din ochi liderului ma facea sa cred ca stie despre ce e vorba. Ma voi retrage acum. Spun si părăsesc începerea.

Nu pot să-i spun despre trecutul meu. Va crede ca voi trada clanul. O caut pe Layra si dau de ea in grădina din spatele palatului. Era îmbrăcată într-o rochie alba iar burta i se vedea putin. Parul ei alb si pana la solduri era acum prins intr-o coada impletita iar in urechi avea cercei verzi la fel ca ochi sai. Am luat un trandafir alb si m-am îndreptat spre ea. Ii intind floarea si chicoteste multumindu-mi.

-Esti bine Layra? Pari pierduta in ganduri. Spun si ne asezam jos la umbra unui cireș.

-Sunt bine Tomoe. Multumesc de grija. Am auzit de la tatăl meu ca vei pleca in zori alaturi de Natsume. O răzbunare comună, nu? Pe cine va răzbunați spune si imi aseaza capul in poala sa mangaindu-ma dupa ureche facandu-ma sa scot cateva gemete scurte pe un ton jos lasandu-ma moale.

-Pe un demon. Nu vreau sa te incarc cu detalii inutile. Spun si inchid ochi iar incepe sa se joace cu parul meu.

-Ai grija. Spune si se apleaca spre mine presandu-mi buzele cu ale sale.

Simt cum tot stresul dispare si ma linistesc frematandu-i usor buzele. Mi-am lăsat simțurile libere si auzit păsările ciripind in indepartare si o aura demonica mare: Natsume. Ma privea frustrat si cu ochi reci. Nu-i convine ca sunt împreună cu Layra. Il ignor si-i mangai obrazul viitoarei mame a copilului meu.

Va urma.....