~ Parteneri? ~ (bxb)

Capitolul 37

*Seiji pov. *

Nu pot sa cred ca mi-am petrecut toata ziua cu acest Mizuki. Nu e atat de rau insa atat timp cat nu aduce aminte de Narak. Narak sunt eu pana la urma. Soarele va apune in curand. Desi a nins acum cateva zile zapada s-a topit repede si e la fel de răcoare ca înainte. Toamna asta e foarte lunga. Mizuki isi aseaza mana pe umărul meu facandu-ma atent.

-E totul in regula Seiji? Aproape toata ziua ai fost distras. E din cauza misiunii? Intreaba iar eu neg.

-Nu tocmai. In curand voi ajunge războinic. Poate chiar săptămână viitoare. Spun iar el strâmbă.

-E din cauza la ce am spus data trecută? Intreaba iar eu ma incordez. Deci asta era... Imi pare rau daca am fortat nota. Nu crede-am ca te va deranja subiectul cu bunicul tau. Totusi povestea lui e uimitoare. Spune iar eu simt cum furia imi creste din nou.

-Noapte buna! Spun eu cu un calm iesit din comun si vreau sa o i-au in zbor spre clan dar ma prinde de mana.

O strafulgerare mi-a cuprins corpul exact ca in viata anteriora cand l-am întâlnit pe Agutsawa. Cred ca iti bati joc de mine! Refuz sa cred. M-am zbatut dar imi imobilizează mainile la spate fortandu-ma sa ma uit in ochi lui si lipindu-ne trupurile.

-Ce?! Intreb putin răstit iar el se încruntă devenind serios.

-De ce te afectează asa de mult? Întreabă iar eu fac ochi mari.

-De ce?! Cred ca glumesti! Mereu cand sunt cu tine amintești de Narak! Narak in sus Narak in jos! Asta e tot ce vrei de la mine! Sa sti li lucruri despre el. Întrebarea  e de ce? Ce vrei de la Narak? Tip eu la el nervos iar el face ochi mari.

-Scuze... Nu stiam ca te afectează asa de mult. A fost mai mult o scuza ca sa intru in vorba cu tine. Narak a facut parte din tine cândva, nu-i asa? Intreaba iar eu stau nemiscat socat.

-Ce vrei sa zici...? Intreb brusc îngrijorat.

-Stiu ca esti reîncarnarea lui Narak. Spune el simplu eu simt cum inima mi se opreste in loc.

-Cum? Intreb confuz iar el pufni.

-Nu a fost greu după ce te-am atins, bănuiesc. Raspunde el iar las capul in jos.

-Inteleg. Faza cu partenerii. Imi pare dar nu sunt interesat. Prefer singurătatea. Spun si dau sa ma eliberez insa ma strange mai bine.

-Nu ai de gand sa profiti ca ai primit o a doua șansă? Ma intreaba iar eu fac ochi mari dar nu-l privesc.

-Il vrei pe Narak din mine. Spun eu cu tristețe in glas iar el imi ridica barbia insa tot refuz sa-l privesc in ochi.

-Te prefer pe tine. Spune el punand accent pe ultimul cuvânt. Chiar nu ai vrea sa-mi dai o șansă? Intreaba iar eu inghit in sec.

-Nu mersi. Daca sti cine am fost in viata anteriora sigur sti ca nu am nevoie de nimeni si nimic. Raspund printre dinti iar el ma prinde cu mana libera de obraji fortandu-ma sa ma uit in ochi sai dar ma incapatanez sa o fac privind spre soare cu ochi intredeschisi. Lasa-ma in pace! 

-De ce nu vrei sa te uiti in ochi mei? De ce tie frică? Intreaba fara sa-mi de-a drumul.

-Nu mie frica de nimic. Vreau doar sa plec. Raspund eu simplu.

-Simt durerea ce se revarsă din tine mai ceva ca un râu. Tie frica ca se va întâmpla la fel ca cu Agutsawa sama, corect? Nu vrei sa fi rănit... Spune el iar incep sa tremur.

-Taci din gura! Nu am nevoie de sentimentalisme si lucruri siropoase! Doar da-mi drumul... Spun eu ultima propoziție fara vlagă.

-Nu cred ca ai primit a doua șansă degeaba Seiji. Risca! Ai sansa sa o iei de la capăt. Insista el stăruitor.