~ Parteneri? ~ (bxb)

Capitolul 32

*Mekage pov. *

Am căscat obosit si m-am ridicat din pat. M-am uitat la parul meu alb si ciufulit si am oftat. In fiecare dimineața obisnuiam sa merg la Nagisa si sa ne incepem ziua impreuna... Imi mangai lobul urechi drepte nostalgic si ma îmbrac. Imi i-au pelerina lui Nagisa si imi leg parul cu o pamblica albastra. Nagisa imi lipseste din ce in ce mai mult si il simt departe spiritual vorbind. Il simt de parca ar fi in viața dar mult mai slăbit. Mai arunc o ultima privire spre chipul meu palid si zâmbesc slab. Imi i-au sabia: Baxia si ies din odaia mea bătând in trecere la usa lui Tomoe semn sa vina in curand afară. Mai departe trec pe la usa lui Miyuki batand.

-Miyuki azi este liber de la antrenamente dar la apus sa patrulezi granitele. In regula? Imi intreb ucenicul si nu plec pana nu aud un raspuns.

-Am inteles, Sensei... Mormăie el incet iar eu oftez si o i-au înainte spre ieșirea din palat.

Cobor scarile si privesc spre camarazi mei de clan. Seiji parea preocupat de ceva in timp ce isi urma mentorul in tăcere. Mai departe mama mea, Harumi mergea alaturi de Karin spre satul nostru iar Tetsu se pare ca era obosit dupa ce a stat de garda toată noaptea indreptandu-se spre sala tronului. Am plecat capul in fara sa cand a trecut pe langa mine iar el a imitat gestul zambind încurajator.

-Este totul in regula Mekage? Cum e sa fi mentor? Intreaba el vesel iar plec din nou capul.

-Eu sunt bine si la fel si Miyuki. Voi incerca sa-l invat tot ce mi-ai predat Senpai. Este un ucenic ce invata repede iar instinctele si simțurile sale sunt foarte ascuțite. Mărturisesc iar el clipi spre mine.

-Ma bucur sa aud asta. Si nepotul tau este foarte calificat. Ne vedem mai tarziu. Spune si urca scările in timp ce eu il urmăresc cu privirea.

Il vad pe Tomoe cum coboara si el scările si ma intorc spre el. Se pleacă in fata fostului meu mentor după care vine langa mine dând scurt din urechi.

-Unde mergem? Intreaba el iar eu arat spre padurea de dupa granița ce ne despartea de lumea de dinafara clanurilor.

-Trebuie sa vedem daca totul este in regula. Spun si o luam la drum. Ai mai vorbit cu Natsume? A fost adunare de curând. Imi pare rau ca nu am mers. Deci? Despre ce s-a vorbit? Întreg curios iar el se încordează usor.

-Natsume nu era la adunare. L-am intrebat pe Wataru de el si a zis ca e plecat si ne va aduce o veste buna. Cu Natsume nu am vorbit de mult timp. Spune el privind in alta parte iar eu pufnesc amuzat.

-De la... Mușcătura de țânțar? Intreb chicotind iar el ma lovește usor in umar chicotind si el.

-Știu ca a fost o scuza patetica dar altceva nu mi-a venit plus ca tu abia te abtinea sa nu razi. Se scuza el iar eu dau din cap negativ din cap amuzat.

-Si vrei sa te cred ca Natsume a stat atât de mult timp fara sa te atinga? Intreb nedumerit iar el zambi din coltul guri.

-Da. Desi sa-ti spun sincer ma cam astept in orice clipă sa sară pe mine. Spune el iar eu izbucbesc in ras.

-Semnul de pe gatul tau era ceva gen: daca te atingi de el esti mort! Continui eu sa aberez.

-Nu mi-am dat seama de cat de vizibil e pana nu am ajuns in fata oglinzi, da? Se  scuza el amuzat si tocmai am intrat in padurea deasă. Hai sa urcam pe deal si sa vedea daca ceva este in neregulă. Spune iar eu incuviintez urmand-ul.

-Lasa-ti simțurile libere. Ii spun camaradului meu cand am ajuns in varful unui deal mai inalt.

Se vedea tot: clanurile, padurile si satele oamenilor undeva departe. Am inchis ochi lasand sa mi se limpezeasca. Insa... Mintea imi sari imediat la Nagisa. M-am lasat invadat de amintirile noastre cand deodată am simtit un miros cunoscut, mult prea familiar. Am deschis ochi brusc insa nu vede-am pe nimeni. Era mirosul lui Nagisa! Si al lui Natsume sunt sigur! M-am întors spre Tomoe care zambea fericit desi parea si putin emoționat. A venit aprope topaind ca un copil mic langa mine si privi in jos radiind de fericire. I-am urmarit privirea aurie si mi-am dus mana la gura uimit. Acei ochi rosi: Era Nagisa. Alaturi de Natsume cei doi frați eu venit in fata noastră. Inima imi bateau cu putere si tremuram de emoție. Eram bucuros si am simtit cum lacrimile stau in colturile ochilor in timp ce straluceau. Ma privea timid si era mai scund. Parul sau acum alb ii cafea infatisarea mai diferita însă tot Nagisa al meu era. Cercelul meu ii completa perfect ținută in timp ce isi musca agitat buza de jos.
Langa mine Tomoe parea la fel de emoționat si se da-du un pas mai in spate. Eram surprins ca inca se putea misca având in vedere ca eu nu imi simte-am picioarele.

-Ar trebuii să-i lasam singuri. Spune Natsume si trece pe langa mine luandu-l pe Tomoe de-o parte si lăsându-ne singuri.

Acum chiar nu mai aveam de ce sa-mi mai retin lacrimile ce deja imi curgeau șiroaie. S-a apropiat de mine si mi-a luat mainile de la gură. Mi-a sters lacrimile si chicoti facandu-ma sa zâmbesc fericit si m-am repezit spre el imbratisandu-l strans.

-Abia m-am întors si deja vrei sa ma omori? Fara supărare dar grupul asta e mai fragil ca cel al meu de drept. Spune iar eu lărgesc stransoarea lasandu-mi mainile pe talia sa. E a doua oară cand te vad plangand... Nu-mi place. Se bosumfla el iar eu chicotesc bucuros.

-Esti mai scund. Spun calm ridicand provocator dintr-o sprânceană iar el se incrunta.

-Cu doar trei degete. Spune serios iar eu zambesc cu toata gura.

-Te iubesc... Spun iar el se rosi usor. Asta e variantă draguta a lui Nagisa? Ma voi putea obisnui. Spun ranjind si il trag mai aproape lipindu-ne trupurile.

Mi-am dus o mana după gatul sau iar cealaltă după talia sa presandu-mi buzele de ale sale. Am inceput sa-l sărut domol iar el imi raspunse repede însă de data asta eu eram cel ce il dominam. Si-a dus mainile dupa gâtul meu iar eu am ranjit peste buzele sale rupand putin sarutul pentru al lasa sa respire. Isi trecu limba peste buzele mele jucăuș si izbucnim amandoi in ras lipindu-ne frunțile. Mi-am mai presat odata buzele de-ale sale dupa care l-am îmbrățișat din nou. E din nou aici si e din nou cu mine.

-Promit ca de data asta nu o voi da in bara... Imi pare rau. Spun trist la urechea sa iar el se departa putin de mine.

-Promiti? Întreabă si imi întinde degetul mic chicotind.

-Promit. Spun si imi impreunez degetul cu al sau sarutandu-l apăsat si facandu-l sa geama de surprindere.

I-am frematat buzele moi de care nu ma mai pute-am sătura. Ce? Eram fericit.

Va urma...