~ Parteneri? ~ (bxb)

Capitolul 22

*Tomoe pov. *

Lupta e crancena si nu-l vad nicăieri pe Megake si nici pe Nagisa. Sa fie pusi sa lupte unul ceiluilat? Mi se pare crud. Mai e si transformat in marionetă. Daca e cineva care poate sa-l ajute acela e numai Mekage. Alerg printre mulțime cautand sa vad un adversar destoinic. Stiu toate miscarile Clanului Sangelui insa se pare ca au adăugat si unele noi. Sunt si exilati printre ei... Nu-mi place deloc. Vad cum Layra este pusă la pământ si isi pune mana la burta. Il vad si pe cel cea facut asta. Narak! Ma reped spre el sa-l atac dar Agutsawa sama a lua inainte. Il răni in spate si-l privi cu o ura fara margini pe adversar. Liderul altadata blând si amuzant acum era distant si tanjea dupa vărsare de sange pentru asi răzbuna fica. Se așeza in fata mea si ma privi atat de intens ca abia puteam sustine contactul vizual. Am facut o plecăciune scurta.

-Ai grija de Layra. Du-o la Karin sa o trateze. E in viata dar s-ar putea sa existe complicați. Nu sta cu ea. Pune o barieră puternică si daca simti ca cineva încearcă sa o sparga... Nu apuca sa termine propozitia ca Narak il ataca de la spate si ii taiase o șuviță de par in timp ce acesta încerca sa se cerească reușind la limita. Pleaca! Striga el spre mine iar eu ma comformez.

O i-au Layra aruncand o ultima privire spre cei doi lider, candva parteneri cum se i-au la trântă dar nu-si folosesc sabiile... De ce? Doar Agutsawa sama nu încerca doar sa-l retină?! Merita sa moară. Plec cand vad ca in sfarsit decurg la lucruri seriose si scot sabiile. Cand doi lideri se lupta cu sabiile clanurile fac loc. Am folosit puterile de vulpe si iluzia pentru a ajunge la Karin ce ma aștepta pregătită. Am așteptat ca bariera sa ma recunosca si am așezat-o pe Layra langa copac.

-E ceva grav Karin? Intreb îngrijorat iar inima crede-am ca imi va iesi din piept cand ea da din cap negativ.

-Du-te inapoi in lupta! E in viața... Dar nu pentru mult timp... Spune ea stins iar eu fac ochi mari in timp ce ea pregatea un amestec de plante.

-Cat de grav e? Cat timp mai are?! Intreb îngrijorat iar ea ofteaza.

-Cinci sau poate sase luni. Pana naște ca sa estimez mai bine. Raspunde iar ei simt cum o mica speranță imi pare in ochi.

-Blestem? Intreb strangand din pumni.

-Da. Dar acum du-te. Nu ma poti ajuta. Spune iar eu încuviințez intarind bariera si luand la goana transformandu-ma intr-o vulpe de foc.

Am răscolit pământul cu ghearele in timp ce gone-am spre locul luptei. Nu se numea degeaba Pietrele Serpilor. Cele mai veninoase vipere se aflau acolo. Venin care nu poate fi tratat. Poate fi un mare avantaj atat in masura încât poate fi si dezavantaj. Simt niste legături cum ma prin de picioare si ma transform la starea inițială privind si maraind spre Naruko.

-Tu? Nu vreau sa ma lupt cu tine. Spun eu printre dinti iar el ma priveste trist.

-Nu ai de ales nu, Tomoe? Sa am eu oare sanse împotriva mentorului meu?  Întreabă iar eu inghit in sec.

-Nu. Nu ai Naruko. Spun si formez doua bile de foc in ambele palme in timp ce el face ochi mari dar nu bate in retragere. Ai fost un ucenic bun... Cum indraznesti sa-ti ataci fostul mentor?! E lipsit de onoare! Ma dezamagesti... Spun eu trist iar el pleacă capul nevazanduii-se expresia chipului de bretonul blond dar emana durere.

Nu voiam sa lupt cu el. A fost singurul meu ucenic dar stiu ca nici o suta nu ar fi putut sa-l inlocuiasca. Cum indraznea sa ma atace chiar daca suntem din clanuri rivale. A fost unul din cei mai buni ucenici ai mei. Arunc spre el flacăra. Se feresti dar nu are timp sa riposteze ca scot sabia si-l trantesc la pamant nelasandu-l sa atace. Folosind miscari din Clanul Râului si sabia nu are sanse. Normal ca stia cine sunt... Ucenicul nu-si uita mentorul nici intr-o mie de vieti. Se ridica greu si maraie la mine nervos. Îndreaptă sabia spre mine dar eu o contra atac oprind sursa de lumina. Nu mai fac nimic. Il privesc calm si serios iar el cu ochi violeti trist isi pleacă capul. Ma intorc cu spatele gata sa ma intorc la lupta cand il aud vorbind slab.