~ Parteneri? ~ (bxb)

Capitolul 25

*Mekage pov. *

Intram in palat in aceasi liniste înmormântala iar tatal meu se așeza in fata mea pe tron. Ma uit in jur si observ ca sora mea nu se afla nicăieri. Sper ca e bine si Narak nu i-a facut nimic. Nu as mai suporta inca o lovitura. Si asa pieptul ma doare tare ca abia pot suporta. Trebuie sa fiu tare pentru clanul meu. Am plecat capul scurt in fata liderului iar el ma privea intens cu un zambet slab in coltul guri.

-Natsume, Tomoe as vrea sa ma lasati putin singur cu fiul meu dupa care iti voi da toate informațiile de care dispun Natsume. Spune tatal meu plecand capul in dreptul celor doi razboinici iar aceștia au părăsit încaperea cu un semn respectuos din cap.

-Despre ce ai dori sa vorbim tata? Spun eu calm incercand sa par indiferent insa in fata propriului tata nu pute-am sa-mi ascund tristetea.

-Stiu ca treci printr-o perioada foarte grea Mekage. Am trecut si eu prin asta mai demult. Poate de aceea acum nu sunt atat de deranjat de situatie. Pentru mine a fost mort de mult... Spun el pe un ton scăzut trist iar eu imi impreunez mainile.

-Imi pare rau tata. Doar ca eram orbit de durere... Trebuia sa... Ma opresc brusc cand realizez ca tot ce fac este sa pun paie pe foc in timp ce el ma privea calm.

-Mekage... Nu sunt suparat. As vrea sa dicutam despre altceva. Narak a disparut atunci cand trebuia sa urc pe tron. La tine Nagisa a murit in aceleași circumstanțe. Spune el privind in alta parte iar eu am inghitit in sec.

-Ce vrei sa spui, tata? Intreb eu neliniștit.

-Care este regula pentru a urca la tron fiule? Continua el iar eu simt cum inima imi bate nebuneste. Ma refer la faptul ca fiul, conducatorul de drept al unui clan e gata sa urce pe tron. Ce trebuie sa faca?

-Sa... Isi întreacă tatal in lupta... Tot nu inteleg tata. Spun eu iar el isi itinteste privirea de gheata asupra mea.

-L-ai intrecut in lupta pe Narak, Narak care este egal in lupta cu mine. Asta rezulta ca in mod indirect ti-ai depasit maestrul. Esti gata sa urci pe tron. Spune el simplu iar eu fac ochi mari.

-Ce vei face tu atunci? Intreb eu neliniștit iar el pufni amuzat.

-Nu trebuie sa mor neapărat. Vei avea atributiile unui lider iar eu voi sta pe tușă. Ma voi retrage. Dar mereu cand vei avea nevoie de un sfat eu voi acolo pentru tine. Sunt mandru te tine. Spune si coboară scarile pana in dreptul meu. Esti pregătit. Vei accepta?

Inima începea sa-mi bata cu putere. Eram fericit intr-o oarecare măsură si eram pe punctul de accepta cand am simțit din nou mirosul dulce al partenerului meu si prezenta sa langa mine. I-am inspirat mirosul dulce si m-am liniștit. Cum se facea ca si mort o singura atingere sau pur si simplu mirosul sau ma linistea?  Am simtit cum durerea din inima s-a mai domolit inlocuita de ceva mai cald. Mi-am ridicat privirea spre tatal meu zambind.

-Imi pare rau tata. Mereu mi-am dorit sa urc pe tron alaturi de Nagisa. Atat timp cat mai pot as vrea sa fiu un simplu războinic. Am raspuns iar tatal meu a zâmbit multumit.

-Te-ai maturizat... Am inteles si iti respect decizia. Esti liber. Du-te sa te odihnesti dar m-ai întâi trimite-l la mine pe Natsume. Spune iar eu plec capul si părăsesc încaperea.

Ma simt ciudat... Nu-l voi uita niciodata pe Nagisa dar nici nu voi urca la tron pana nu voi fi pregătit. Il vad pe Natsume langa Tomoe amandoi cu capetele plecate. Ii fac semn lui Natsume iar acesta trece pe langa mine zambind si intra in sala palatului.

-Tomoe... Unde e Layra? Intreb eu razboinicul iar el ofta trist.

-A fost blestemata de Narak. E la Karin. Spune el pierdut micsorandu-si ochi.

-Ce fel de blestem? Intreb eu neliniștit gata pentru inca o veste rea.

-Nu stiu sigur. Însă Karin a zis ca maxim cinci sau sase luni mai are trăit. Cam pana va naște... Spune pierdut in gânduri trist.

-Inteleg. Bine ca este bine momentan. Poate vom găsi o soluție... Spun gânditor iar el isi îndreaptă privirea aurie spre mine.

-Cum poti fi atat de calm? Întreabă nedumerit iar eu zambesc slab.

-Nu știu. Dar... Nagisa mi-a zis ca ai facut parte din Clanul Sangelui. Probabil ti-a fost greu... Spun iar el face ochi mari agitat.

-Cine mai stie? Intreaba iar eu imi asez mana pe umărul sau.

-Eu si tata din cate stiu eu. Si Natsume bănuiesc. Ai vrea sa-mi povestești? Intreb iar el incuviinta din cap.

-Da. Dar nu acum. Iti voi spune cand se vor mai calma apele. Promit. Spune si eu încuviințez din cap.

Un zgomot m-a facut constient de faptul ca Natsume a iesit din sala tronului. A inchis usa dupa el si si-a aruncat privirea asupra mea. Tomoe a s-a agitat putin ducand mana in păr. Demonul a dat sa plece insa l-am strigat.

-Natsume! Asteapta o secunda. Te va însoți Tomoe pana la garniță. Ca masura de precauție. Avand in vedere ca acum faci parte din unul din cele cinci clanuri principale. Nu mai sunteti un clan simplu. Spun eu serios iar el pleca capul.

-Cum doresti. Spune iar eu reper gestul serios si ma intorc spre Tomoe zambind viclean mai ceva ca o vulpe iar el ma privi nevinovat.

-O faci intenționat. Constata iar eu redevin serios si in acelasi timp amuzat.

-Deloc. Doar respect regurile clanului. Spun si ma aplec spre urechea lui. Sa-l saruti da? Spun amuzat iar el facu ochi mari. Ce? Eu l-am sarutat doar odata pe Nagisa si c-am regret...

-Bine. Nu prea te-ai maturizat. Spune si eu chicotesc.

-Du-te! Ti-as putea spune asta si sub forma de ordin. Spun iar el pleaca capul.

Trece pe langa mine si o i-a înainte urmat de Natsume. Zâmbesc slab in urma lor si merg in odaia mea. Ma asez pe pat si simt cum o lacrimă imi cade pe obraz fara sa realizez. Ma sterg repede pe obraz si ma incrunt. Voi bine!  Trebuie sa fiu bine. Am simtit din nou atingerea lui Nagisa si cand mi-am ridicat incet privirea i-am vazut chipul palid. Era transparent si abia se vedea dar m-a facut sa mai uit din probleme.

Va urma...