~ Parteneri? ~ (bxb)

Flash Back

*Mekage pov. *

Cald mai e azi. Nu inteleg motivul pentru care trebuie sa merg in clanul Sangelui. Abia am ajuns ucenic. Se presupune ca nu trebuie sa plec din clan dar iata-ma acum urmandu-mi mentorul spre tabara. Am ajuns la granita si sunt intampinat de un războinic cu par negru lung si ochi rosi ce se presupunea ca va fi viitorul lider al clanului. Cred ca numele lui era Natsume. Pe celălalt nu-l cunosc. Era cu doar doua degete mai scund decat camaradul sau. Ochi lui erau aurii iar parul rosu era îngrijit si lung pana la pamant prins intr-o coada lejer. Hainele lui erau negre cu modele aurii si chiar daca mirosea a clanul Sangelui nu parea a fi un demon-leu. Aproape toti din clanul Sangelui au parul negru sau rosu... Totusi nu e treaba mea. Natsume avea o privire jucausa iar celălalt era calm si cu ochi blanzi. Pareau asa de diferiti... Ma intreb daca sunt parteneri...

-Am venit sa vorbim cu liderul vostru. Spune mentorul meu si isi pleacă capul scurt in semn de salut respectos iar eu imit gestul. Numele meu este Tetsu iar el este ucenicul meu Mekage. Spune si face semn spre mine iar imi aplec capul stânjenit.

-Eu sunt Tomoe iar el este partenerul meu Natsume. Spune roșcatul cu ochi auri zambind blând si se pleca ajungand la nivelul meu. Esti bine? Întreabă iar eu ma simt ca un copil mic si neajutorat.

-Da. Nu este nevoie sa va ingrijorati pentru mine. Spun iar el se retrage sub privirea rece a lui Natsume ce la apucat de mana trăgându-l mai aproape.

-Urmati-ne. Spune Natsume rece si o i-a la drum alaturi de partenerul sau.

[...]

Am primit o prima misiune sa merg in cautarea unui demon. Am dreptul sa-mi aleg un ucenic din Clanul Sangelui insa eu cred ca ma pot descurca si singur. Totusi imi trec privirea peste ucenici cand doi dintre ei intra in încăpere luptandu-se in joacă. Cand dau cu ochi de mine cel mai mare se retrase punandu-se alaturi de ceilalți ucenici. Iar cel mai mic ma privea de jos sfidător. Avea parul pana la umeri roșcat iar un ochi ii era acoperit de bretonul sau. Ochi lui rosi erau reci si arata ca un vagabond insa imi inspira incredere.

-Care e numele tau? Spun si intind mana spre el insa nu se misca privindu-ma in continuare cu acea privire ce imi dadea fiori dar nu mi-am ferit privirea.

-Tsk! Tu ce cauti aici? Duhnesti a clanul râului de la o posta. Spune si se ridica singur iar eu rânjesc: mandru.

-Numele meu este Mekage fiul lui Agutsawa sama din Clanul Râului si ma aflu aici pentru a-mi găsi un camarad sa merg in misiune. As vrea sa ma insotesti. Mărturisesc iar el pufneste amuzat.

-Nu esti prea modest. Nu-mi placi. Deloc. Nu vreau sa te insotesc. Spune el simplu si calm facandu-ma sa ma incrunt. Ce? Marelui Mekage nu-i place ca nu a primit ce isi dorea? Spune ranjind. Răsfățat. Spune si da sa plece insa il apuc de braț iar el se smuceste dar se opreste.

-Ce vrei pentru a ma însoți? Spun serios iar roșcatul face ochi mari surprins. Iti dau orice.

-Ce vreau? Vreau sa dispari din fata ochilor mei. Spune serios iar eu zâmbesc dând din cap ca da.

-De-acord. Sa mergem. Spun si il trag dupa mine iesind din palat.

[...]

Perfect. Am dat de demon insa acel roșcat a dispărut. Am auzit un zgomot insa cand am ajuns a fost prea tarziu. La naiba! Nici macar nu stiu cum il cheama. Trebuie sa-l salvez. Dar... Chiar trebuie? E din clan rival... In câteva minute ma aflam in drum spre acel necunoscut urmand mirosul. Roșcatul avea un miros dulce si placut in ciuda clanului din care făcea parte si a comportamentului sau incapatanat. Nu e de mirare ca a fost rapit. E atat de orgolios incat nu ar accepta in veci sa rămână dator cuiva. Nu stiu de merg dupa el dar uite ca o fac. Ajung repede la sursa mirosului si il vad dupa niste grati incercand fara succes sa evadeze dând nervos cu picioarele in barele de fier. Era incredibil! Miscarile sale erau foarte precise si corect execute ca a unui profesionist. Puternic... Am simtit o caldura cum imi străbate trupul infierbantandu-ma. Inima imi batea tare si am privit confuz spre baiatul din spatele gratiilor ce se opri din ce făcea si ma privea cu ochi mari. Simtea acelasi lucru. Imparte-am acelsi sentiment si ne-am privit o vreme unul in ochi celuilalt. Avea o privire mai blândă si calda facandu-ma sa scap un zambet. Am simțit cum ceva se apropie si am sărit in fata roscatului. Ma privit confuz iar eu am apucat barele in mâini si m-am concentrat pana le-am inghetat. Baiatul a dat cu picioarele in ele si le-a spart. Nu degeaba pot controla apa si nu degeaba clanul din care fac parte se numeste al râului. L-am apucat de mana si am ieșit sa infruntam inamicul.

[...]

-Te-ai descurcat bine roscatule. Spun iar el ma priveste urat. Se pare ca suntem egali. Ai simtit si tu. Nu? Intreb eu calm iar el nu ma priveste in ochi.

-Probabil. Nu-mi pasa. Am venit cu tine in misiune asadar respectati cuvântul albiciosule. Da sa plece insa il apuc de braț trăgându-l mai aproape pana ce i-am simtit respiratia pe chipul meu. De ce m-ai ales pe mine? Intreaba el serios iar eu fac ochi mari dar nu-i dau drumul la mana.

-M-am simțit in siguranta si parca... Nu stiu... Ușurat? Cand te-am văzut mi-ai castigat increderea dintr-o privire. Spun iar el inghite in sec privindu-ma surprins cand eu ii zâmbesc cu ochi albastri strălucind.

-De ce m-ai oprit?

-Pai... Esti demon cu onoare, nu? Ți-am salvat viata. Cum te revanșezi? Intreb ranjind iar el isi revine din transă si maraie smucindu-se din stransoarea mea.

-Ce vrei?

-In primul rand sa-mi spui cum te numesti iar in al doilea rand sa ma urmezi pana imi vei întoarce favoarea. Spun zambind iar el se incrunta.

-Numele meu e Nagisa. Fratele lui Natsume, viitorul lider al clanului Sangelui iar tatăl meu e liderul clanului. Spune iar eu imi măresc ochi șocat.

Nagisa? Nu pot sa cred ca i-am vorbit asa pana acum. E fiul liderului de clan si suntem egali atat in grad cat si spiritual. Tot ce am facut a fost sa ma laud in timp ce el nu a spus un cuvant in ciuda încăpățânari sale.

-Vrei ca eu sa stau in umbra ta in clanul râului?

-Niciodata. Suntem egali adica parteneri. Daca vei rămâne alaturi de mine vom conduce clanul râului impreuna. Spun vesel iar el se încruntă.

-Chiar crezi ca nu imi voi plati niciodata datoria? Spune si ofteaza. Fie... De-acord.

-Sa mergem acasă. Spun si ii intind mana zambind iar el se încruntă insa isi impreuneaza degetele cu ale mele luand-o inainte.

-Cu ce am gresit?

-Sa ce? Intreb.

-Sa te cunosc.